De mult nu am mai povestit și pățit un Alexism pur. Știți, genul ăla de boacănă pe care o fac total nevinovat.

Weekendul acesta a fost primul după 6 luni pe care l-am avut liber.  Și, între noi fie vorba, ce diferență e să nu lucrezi sâmbătă și duminică, să te bucuri toată ziua de familie!

Am pregătit ziua de sâmbătă în detaliu: urma să mergem la un eveniment pentru copii și apoi la un restaurant nou împreună cu o parte a familiei extinse. Soțul nu e fan ieșit in oraș, socializat de orice fel așa că vă zic, eram în al 9-lea cer pentru că a acceptat să mergem cu toții.

Evenimentul cu pricina, nu vă spun acum numele pentru că nu vreau să creez confuzii apoi și să îl deturnez, urma să se desfășorare toată ziua de sâmbătă, așa că nu aveam o oră exactă la care să ajungem. Totuși, în mintea mea, mi-am propus să ajungem la 12.30-13.  Nu a fost să fie, am ajuns pe la 14 și eram deja bosumflată că or fi plecat dintre invitați.

Era un eveniment aniversar cu copii, organizat de un spațiu de joacă special. Copilul a adormit în mașină și fiind deja târziu, am ales să intru eu și să aștepte soțul să se trezească. Când să intru întreb la ceea ce ar fi recepția:

– Vă spun numele meu? Cred că sunt pe lista de invitați. Am și un copil, dar doarme in mașină deocamdată. Trebuie să plătesc ceva? 

-Nu, plătește doamna la final, nu am nevoie de nume, îmi spune o femeie de după tejghea.

Doamna… mda, evenimentul e organizat și de o doamnă, probabil că se referă la prietena mea Victoria, care m-a și invitat, dar sigur nu plătește ea fizic. Probabil că acesta ar fi trebuit să fie un indiciu pentru ce urma să se întâmple, însă am catalgat totul ca pe o ușoară neînțelegere între părți.

Intru și fiind un spațiu de joacă mulți copii se jucau și descopereau împreună cu copiii lor, minunățiile din cele câteva camere. Mă uit după amica mea, nu o văd nicăieri. Deja bombăneam în sine că am ajuns prea târziu. Îi scriu pe messenger.

– Mai ești aici? 

Nu răspunde. Mai dau o tură și simt miros de mâncare. Defect de gravidă. Îmi zic în sine: Sigur o găsesc aici că la masă se socializează. În cameră, două femei discutau.

-Fiți amabile, Victoria mai este? întreb eu.

–Nu știu, aceasta e petrecerea lui Tudor. 

Ușor debusolată, îmi iese pe gură un Îmi cer scuze și La mulți ani. Mă conving apoi că sigur camera aceea e închiriată pentru ziua acestui Tudor și evenimentul meu are loc în restul localului. Deschid totuși pagina de Fb a evenimentului, ca să văd cam ce era programat la acea oră. Și atunci mă izbește: Orășelul Cunoașterii, 16 februarie.  Realizez pe loc că nu este 16 februarie și mă gândesc cu groază că postasez seara despre eveniment și chemam prieteni și cititori ai blogului la eveniment, făcând referire la ziua de MÂINE! Totuși, noroc că scrie ziua pe eveniment și că am cititori mai isteți  și nu așa de repeziți ca mine:).

Bun, și dau să ies, când îl văd pe copil cu soțul că veneau. Din fericire, copilul abia trezit, nu voia decât să meargă la baie, căci altfel era ciufut și nu voia sa socializeze.

Deschid ușa, iau copilul și le zic: hai să mergem .. am greșit weekendul. Nu e azi evenimentul.

Soțul, deloc suprins căci deh, după 10 ani cu mine te obișnuiești probabil, zice:

–De ce nu mă mir?

Dar cu această ocazie, l-am dus pe D. înăuntru la un scurt tur al spațiului de joacă, în recunoaștere. Să știe cum va fi săptămâna viitoare când chiar are loc party de 5 ani pentru Orășelul Cunoașterii. Deci, 16 februarie, da?

PS: La ieșire am spus la recepție să mă șteargă de pe listă să nu plătească săraca femeie o persoană în plus!