Oare cum voi fi mamă de doi?

Ți se par cunoscute situațiile de mai jos?

• Când te căsătorești: toată lumea te felicită în biserică, și când întorci obrazul să te pupe, și se șoptește ușor la ureche: când faceți un copil?
• Faceți copilul (când iese, aia e!) și la botez te întreabă iar printre pupături: când îl faceți pe al doilea? Nene, lasă-mă să mă obișnuiesc mai întâi cu primul!
• Apoi dacă mai faci un al doilea, mulți fie te compătimesc, te cred curajoasă sau pur și simplu nu înțeleg de ce mai vrei încă unul, că oricum nu te vei descurca și viața ți s-a dus.
• Sigur, mai sunt și prietenii, mai ales cei cu copii care au trecut prin variantele de mai sus și au învățat să nu reacționeze la fel și te sprijină cum pot.

Oare cum voi fi mamă de doi?

Întrebarea asta mă macină cel mai mult de 4 luni de când am aflat că vom mai avea un copil. (later am aflat, va fi tot băiat, și avem o provocare să îi găsim un nume, dat fiind că lui D. i-am dat trei prenume!).

Știi fricile pe care le ai ca mamă la primul copil? Că nu vei știi să ai grijă de el? Cred că sunt firești până la urmă și cel mai fascinant este că devii cea mai bună mamă pentru copilul tău, fără să știi exact cum. Pur și simplu simți asta, oricât de clișeu ar suna. Și trec ani.. vreo 4 mai exact, și simți că totul s-a așezat cum trebuie în viețile voastre: dormiți noaptea, copilul la grădiniță, ai timp să mânânci înlinște, să citești, te-ai întors la serviciul de care îți era chiar dor, lucrurile se schimbă,  evoluează în bine.

Apoi… vezi în fața ochilor 2 liniuțe și începi să râzi isteric și tu și soțul..

– De ce râdeți? întreabă D., nedumerit.

– Nu râdem, suntem ..uimiți. O să ai un frățior sau surioară!

-Yeeey! Eu cred că o să fie… frățior sau surioară, așa cred eu!

De vreo 4 luni de când am aflat că vom deveni părinți din nou, fricile acelea de la primul copil revin. Doar că sub altă formă. O să îl iubesc la fel? Nu, o să îl iubesc diferit, pentru că așa am citit eu că se întâmplă. Dar cum? Cum o să îmi împart timpul acum la 2 cu un bebeluș care necesită atenție non-stop? Iar ne trezim noaptea? Colici, plânsete, dinți, scutece, etc. Și D.? Va fi gelos, mai ales pentru că acum e lipit de mine și nu îi va pica bine să nu îl mai țin în brațe pe el, ci pe bebeluș.

Vor urma din nou primele dăți când…

Toate gândurile negative care îmi trec prin cap în fiecare minut trebuie să le opresc, pentru că o iau razna. Pur si simplu vreau să mă bucur că o să mai avem un bebeluș pe care să îl țin în brațe, care să gângurească, care să zâmbească prima oară când deschide ochii.

Vreau să mă bucur din nou de prima oară când râde, prima oară când întinde mânuța către mine sau către fratele său, prima oară când mă va trage de păr sau de ochelari, prima oară când ne arată iubirea lui, prima oară când se va rostogoli, prima oară când va merge de-a bușilea, apoi primii pași.. și câte și mai câte prime dăți. Le voi prețui pentru că vor fi ale lui. Și voi ști sigur să îl iubesc altfel, așa cum și pe D. îl iubesc deja altfel pentru că e primul. Dar în nici un caz, mai mult.

Recunosc, nu am simțit acel fior când mi l-a pus în brațe la maternitate. Pur și simplu nu am simțit, și o perioadă de timp am trăit cu un sentiment de vinovăție, că nu sunt o mamă bună. Apoi, cu trecerea vremii am învățat că timpul este prietenul nostru și mai ales obișnuița. Da, zilnic am învățat să îl iubesc cât un pic mai mult încât deja la doar 4 ani am impresia că nu mai pot strânge mai multă iubire pentru el.

Așa că aleg să mai pun o sămânță în inima mea și pentru frățior care va crește la fel, cu timpul, și cu răbdare. Vin noi experiențe așa că… bring it on!

Cu această ocazie, am descoperit cât de diferite sunt multe lucruri acum, la al doilea copil. Așa că am pus la cale o campanie de informare, un ghid pentru gravide, începând cu analizele gratuite, beneficii și până la lucrurile de care avem realmente nevoie pentru un bebeluș.

În curând, pe Alexisme.ro!