Probabil că deja știți știrea care a făcut înconjorul internetului despre familia din Ilfov, localitatea Popești Leordeni, care a fost amendată pentru că vecinii s-au plâns că nu puteau dormi din cauza copilului de 2 ani care plângea în toiul nopții (pentru că era bolnav, spun părinții).

Normal că părerile sunt împărțite, iar eu vă spun din start că nu judec, ci vă invit mai mult să refectăm puțin până fac eu o analiză pe text, jurnalistic vorbind. Pe grupurile de mame, toată lumea se plânge firesc că săraca mamă a fost neîndreptățită pentru că nu poți opri un copil din plâns mai ales dacă îi e rău. Așa e.

Părinții susțin că cel mic avea dureri și nu îl puteau alina, dar poliția care a venit la ușă ca se verifice reclamația vecinilor susșine că a auzit zgomote în casă: copilul se juca cu jucării pe gresie, iar televizorul și mașina de spălat mergeau la 2 noaptea, spun polițiștii.  După ce am citit postarea Anei Maria Măiță m-am gândit un pic că mai există niște semne de întrebare.

Mă întreb :

• ce înseamnă tulburarea liniștii publice?
• părinții au mai fost avertizați verbal până acum în situații similare, așa cum susține poliția?
• chiar dacă s-ar fi repetat situația, plânsul unui copil este motiv de amendă?
• oare ar fi trebuit ca Protecția Copilului să intervină, pentru că cel mic era treaz la 2 noaptea!?
• până unde intervenim noi ca vecini ? unde se oprește responsabilitatea noastră?

În Noul Cod Penal, Art. 371 referitor la tulburarea ordinii şi liniştii publice se spune așa:

Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Deci nu se prea definește clar ce înseamnă a deranja liniștea publică într-un bloc: o bormașină în toiul nopții sau un scrâncet de copil?

Dar mai avem legea care se aplică în cadrul Asociatiei de bloc, Legea 61/1991, care zice că tulburarea (fără drept a) liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă este sancţionată cu amendă de la 200 la 1000 de lei;

Dacă legea NU ne ajută, mergem pe firul moral: dacă tu ca vecin auzi un copil mic plângând isteric, te întrebi dacă o fi totul în regulă, dacă cel mic nu suferă o traumă, sau nu este victimă a vreunei violențe? NU te plângi doar de zgomot, nu?

Apoi, și dacă părinții erau treji, și copilul se juca la ora aceea dar plângea, ce drept avem noi să judecăm cum își cresc alții copiii? Nici unul, vă zic eu. Sunt părinți care stau afară cu cei mici până la 22 seara, alții care îi culcă la 9, alții la 8 seara. Să ne judecăm unii pe alții, care avem dreptate și care suntem părinți model?

Eu cred că fiecare avem responsabilitatea morală de a nu ne băga peste alții, pentru că nu știm nici contextul și nici nu trăim viața altcuiva (repet, în cazul in care nu se auzeau tipete de violență!).

Tabăra adversă de pe Facebook este cea care zice: așa le trebuie părinților! Amendă ca să-și controleze copilul data viitoare! Nu mai stau la bloc de 2 ani, dar îmi amintesc că mi-am asumat cu bune și cu rele tot ce auzea în bloc și nu urlam după amenzi. Civilizație nu înseamnă să tolerezi dar să știi să gestionezi bine o situație delicată.

Hai să nu mai judecăm și să ne împărțim în bisericuțe și tabere. Ce ziceți?