Abia am așteptat perioada aceasta, în care copilul gândește singur, și tot aștept să spună ceva trăsnit, așa de suflet, cum vedeam pe la Virgil Ianțu. O mică filosofie. Până atunci însă, e ocupat să îmi dea îmi răspundă, iar eu nu știu dacă să fiu mândră de el, sau să mă iau cu mâinile de cap:) Vă las pe voi să decideți:
- #Codultelefonului:
Pentru că uneori găteam și nu puteam deschide telefonul mobil, i-am zis de 3 ori, vă jur, care e codul de deschidere format din 6 cifre, la telefon. I l-am dictat de 3 ori în 3 zile diferite, nici măcar consecutive. A 4-a oară a venit să-mi arate cum îl introduce singur pentru că l-a memorat!
- #InternetulEPreaMare:
-Mami, unde e internetul?
-Mami, pot să intru pe internet și să îmi cumpăr ceva?
-Ce?
-Nu știu, ceva, să fie ceva!
- #ÎnMașină: #ANTIRADARUL personal:
-Mami, nu mai conduce așa tare, că a zis tata că tu conduci tare. Uite mi-a căzut din mână ciocolata!
PS: simt nevoia să precizez că NU conduceam tare, doar ca era limita de viteză mai mare în acea zonă.:)
- #LaPlimbare:
Am ieșit la plimbare prin sat cu tricicleta:
-Mami, de ce nu am luat mașina la plimbare?
-Pentru că nu putea respira aer curat.
-Ba da, deschideam geamul și gata, intra aerul.
- #Curățenie:
-Mami, trebuie să dau cu aspiratorul, uite ce mizerie e!
(Și chiar aspiră apoi!!)
– Pot să spăl eu vasele? te roooog! Mai sunt vase murdare? (Nu știu dacă să mă bucur sau nu pt că practic le mai spăl eu o tură)
– VA URMA –
Love, love, love