Această scrisoare ți se adresează ție, copilul meu, dar o scriu de fapt pentru mine!
În aceste zile în care se decide cumva viitorul copiilor care dau examene pentru a intra la liceu si la facultate, am picat pe gânduri .. oare ție ce o să îți placă ? Ce meserie o să ai? Vei pune pasiune în munca ta? O să îți placă matematica? Sau artele? O să vrei să evadezi în lumea cărților? Sau poate cu mașina?
O să te uiți la meciuri de fotbal? O să îți placă să faci sport? Ce sport? Oare o să vrei să atingi performanța?
Cum vei păstra relațiile cu prietenii tăi? Pe ce vei pune preț în viață? Ce-ți va aduce plăcere? O să ai încredere în oameni?
Ai să fii pasionat de povești? Îți va plăcea să călătorești? În care anotimp te vei simți cel mai bine? Te va atrage mai mult liniștea mării sau pustietatea muntelui? O să vrei să pleci din țară?
Oare pe cine o să iubești? O să-mi spui când o să iubești? Ce te va defini ca om ? Cum va arăta viitorul tău? Ce fel de soț vei fi și ce fel de tată?
Sunt prea multe întrebări, știu, iar răspunsurile vor veni pe parcurs zi de zi, an de an. Le vom descoperi împreună, iar eu vreau să îți fac o promisiune, cu care ai dreptul să mă tragi la rost când va veni vremea.
Îți promit că indiferent de alegerile tale în viață, ele vor fi doar ale tale. Nu ți le voi judeca sau pune la îndoială. Te voi lăsa să ți le asumi și niciodată nu am să îți zic că știu eu mai bine decât tine și că trebuie să mă asculți pe mine sau pe tatăl tău. Te voi lăsa să înveți din greșelile tale oricât de greu îmi va fi să accept asta.
Și încă ceva:
Te voi iubi, indiferent de ce care va fi calea ta în viață. Dacă vei fi doctor masterand, inginer, pictor sau șofer. Da, poți fi ce vrei tu să fii, cât timp vei fi fericit cu tine însuți!
Esti minunata !!! Mi-a plăcut!
Multumesc, draga mea! Sunt convinsă că așa gândești și tu !
Mi se pare geniala ideea cu mailul ♥
Da, sa stii ca asa parca vreau sa treaca timpul mai repede ca sa poata citi si aprecia si el tot ce am scris pe acolo. Cand era mai mic scriam mai des, recunosc, insa apoi mi-am dat seama ca nu e graba, pot scrie oricand, caci vor fi apreciate gandurile mele..macar de mine:)) Eu imi doresc sa mai gasesc ceva scris de mama mea de mult, mi se pare o comoara, pur si simplu.
Ps: am doua temeri: ca nu va mai fi email peste 14 ani si ca uit parola sau userul:)))))
Si eu ii privesc pe gemeni si vreau sa le fie bine, sa aiba incredere in ei si alegerile lor.
Sunt si profesor si imi e atat de mila de unii dintre elevi. 🙁
Vai, ce bine ca nu sunt singura. EU cand mai vad copii tristi imi vine sa ii iau acasa, sa nu mai fie suferinta si neintelegere in lume:)) un fel de miss Univers, asa ma simt:))))!
Ah, ce frumos! Am tot zis și eu că o să fac email. Dar azi chiar fac adresa de email și încep să îi scriu. Mulțumesc pentru gândurile frumoase, m-au emoționat și m-au făcut să meditez și eu la viitorul care astăzi pare atât de îndepărtat…
Mă bucur că te-am inspirat si mai ales pentru că am contribuit la ceea ce va fi o surpriză plăcută pentru copilul tau peste ani si ani! Recunosc, uneori uit să mai scriu, la inceput ma lua vria si trimiteam non stop mailuri. Apoi m-am gandit ca ar fi bine sa le mai raresc ca sa nu umplu 15 GB in 14 ani:)) E frumos să ne gîndim un pic la viitor, dar nu prea mult da, ca să nu dea navala grijile!:)