Copilul meu are nevoie de mine și știe el cum să îmi spună asta într-un fel aparte. După ce m-am întors la radio, din concediul de maternitate am descoperit ceva straniu.

După fiecare weekend muncit, după mai multe zile în care nu ne vedeam suficient de mult eu și D. încât să ne încărcam bateriile full, brusc se îmbolnăvea. Nu am băgat de seamă pentru că mi s-a spus că cei mici o țin într-o răceală în primul an de grădiniță și eu într-un concediu medical.

Dar totuși, cum se face că se îmbolnăvește fix când sunt mai obosită și aș avea nevoie să-mi trag sufletul un pic, și implicit mă obligă să stau acasă cu el să îl îngrijesc? E coincidență, clar, îmi ziceam.

Apoi m-a pus pe gânduri ce mi-a spus o colegă, și ea mamă.

Copilul se îmbolnăvește pentru că simte că are nevoie de tine

De când am luat în serios această afirmație, parcă mi s-a luminat calea și am acceptat toate răcelile și situațiile ce au urmat. Fiecare copil are o busolă, un sistem prin care cere atenție și știe singur  cum să facă asta. Și nu mă refer aici la faptul că a descoperit că dacă mănâncă cretă i se face rău și stă acasă sau dacă pune termometrul la bec îmi arată că are febră și stă acasă. NU.

Pur si simplu parcă simte că am nevoie de o pauză și că trebuie stăm împreună ca să ne refacem amândoi. El din boală, eu de oboseală. Și nimic nu vindecă mai bine decât iubirea copilului tău. De fapt, dacă stau și mă gândesc, nici nu știu uneori dacă eu îl vindec pe el sau el pe mine când stăm acasă bolnavi sau secați de puteri.

După o viroză ce a ținut 2 săptămâni, a fost la grădiniță o săptămână și apoi  a facut varicelă de Paște. Exact în acea zi de sâmbătă. E clar, o să ținem minte varicela toată viața, ne-am zis.

Au venit apoi minivacanțe în care eu am lucrat și Ș. a stat cu el și ce să vezi, cum se termină minivacanța se îmbolnăvește iar. Vă zic, e știință pură. Prietenul Murphy era mic copil.

Vouă vi s-a întâmplat ? Sunt chiar curioasă!