Grădiniță sau bonă? Grădiniță de stat sau privat ? Care e mai bună pentru copilul meu? Are camere de filmat ca să pot să văd tot ce se petrece acolo?
Grădinița asta nu îmi place pentru că e departe de casă/ muncă. Grădinița asta nu face activități cu ei, cealaltă nu îmi place pentru că nu are mâncare bio și dulciuri fără zahăr. La grădinița din colț nu mi-a plăcut cum m-a salutat educatoarea, și tot așa. Toate aceste întrebări și gânduri îmi încolțeau în minte.
Cred că undeva pe drum, noi, ca societate, am pierdut ceva. Prezumția de nevinovăție să îi zicem. Gândul că poate grădinița aceea este ceea ce căutăm. În goana noastră de a bifa niște cerințe exigente trecute o foaie, am uitat să fim oameni. Am uitat ca atunci când intri în grădiniță și o saluți pe educatoare, nu îi sari la beregată doar pentru că ai văzut tu la televizor cu o seară înainte că la grădiniță educatoarele sunt rele și țipă la copii.
Nu mă înțelegeți greșit. Nu accept așa ceva și îmi cer scuze față de părinții care au trecut prin așa situații îngrozitoare, dar haideți să pornim cu dreptul. Haideți să nu acuzăm una două, să nu ne credem noi părinții mai deștepți, să nu vrem marea cu sarea de la niste femei care abia învață despre copiii noștri și se obișnuiesc cu ei.
Dacă vă spun că e timpul să plecați pentru că altfel copilul va plânge, eu cred că ele știu mult mai bine decât noi. Sunt trecute prin asta de mulți ani.
Ne lipsește încrederea. De ce?
Apoi m-am liniștit, încet încet, zi după zi, am început să capăt încredere că totul va fi bine, că D. este pe mâini bune acolo, că educatoarele nu sunt bau bau, nu îl bat, nu țipă la el, nu îl bruschează, nu îl țin nemâncat sau la colț, nu îl pedepsesc.
Înainte să înceapă grădinița am fost la al multe discuții pe această temă, încercând să aflu cât mai multe lucruri despre cum să îl integrez la grădiniță. Am fost, realmente șocată să văd că 95 % dintre mamele prezente la un eveniment puneau răul înainte și nici măcar nu concepeau că ceva poate fi bun la o grădiniță. Îmi amintesc chiar că o mamă a întrebat dacă are voie să îi pună copilului un reportofon în ghiozdan! Whaaat ?! În așa hal de societate trăim? Da, România zilelor noastre ne-a adus într-o stare în care nu avem încredere nici în umbra noastră, dar, vă rog, nu uitați să fim oameni și mai ales că și ele (educatoarele & îngrijitoarele) sunt oameni.
A trecut aproape o lună de când D. a început grădinița și vă spun sincer că nimic nu m-a pregătit de acel moment. De prima zi în care ne-am despărțit și nu m-a mai chemat pe mine la fiecare minut să îmi arate o gâză care zboară. Am scris despre cum am dat târcoale grădiniței în prima zi, aici.
În primele zile a plâns când ajungeam la grădiniță, a plâns când plecam, dar tot educatoarele mi-au spus că se liniștea la scurt timp după. Și le-am crezut. Atât cât m-a lăsat inima. În mașină mă refugiam și plângeam până ajungeam la muncă. Dar el nu m-a văzut vulnerabilă și așa cred eu că i-am dat și copilului încrederea că îl duc într-un loc bun. Până la urmă cam asta e independența pe care ne-o dorim pentru copiii noștri.
Normal că după ce a trecut o săptămână / chiar două mă îngrijorasem puțin că nu îi place acolo. Dar am ales să îl știu în siguranță, într-un loc care mie îi dă un confort, și să știu că încet încet se va obișnui.
În al doilea weekend a început să zică că vrea la grădiniță, acum dimineața mă zorește să ieșim mai repede din casă: acolo mai plânge un pic când îl las, dar știu sigur, simt în relația mea cu el, că totul este bine la grădiniță.
Un truc esențial pentru a afla dacă totul e in regulă la grădiniță. Nu, nu e un reportofon, v-o spune un reporter
Niciodată să nu puneți la îndoială mesaje transmise de copil. Dacă nu sunteți părinți și citiți aceste rânduri, credeți-mă pe cuvânt. Știi când copilului tău nu îi e bine, chiar dacă nu vorbește, el va știi să îți transmită că nu se simte bine.
De asemenea, un truc pe care l-am învățat de la psihologi pentru a afla cum să îți dai seama dacă s-a întâmplat ceva la grădiniță despre care nu vrea să spună, este JOCUL.
Luați două animale de pluș și faceți role playing. Tu ca părinte joci rolul copilului tău și copilul pe al educatoarei. Metoda nu dă greș, chiar și în cazul copiilor mici care nu comunică.
În concluzie, ascultați-vă copiii, trageți aer în piept când ieșiți din casă dimineața deși pe fundal el se mâțâie că nu vrea la grădi, urmăriți-le stările și deschideți-vă inima!
Și dacă nu se obișnuiește și nu îi place, mutați copilul la altă grădiniță. Știu ne e greu, avem vieți pe repede înainte, dar cumva, totul va fi bine. Să ne fie bine, nouă și copiilor, la grădiniță.
Leave a Reply