După ce am născut, „m-am trezit” adăugată într-un grup de mame pe FB:) Ulterior am aflat că o prietenă, si ea proaspătă mama, s-a gândit că voi avea nevoie de îndrumări.
Singură probabil că nu aş fi făcut-o, fiind reticentă să vorbesc cu străini despre ceva despre care habar nu aveam nimic, cum ar fi creșterea unui copil. Dar exact acest grup m-a ajutat să trec mai uşor peste nopţile nedormite cu orele, să stau trează şi să am cu cine vorbi despre orice nelămurire la orice oră din noapte, and I mean, orice oră, şi să intreb de ce doarme copilul pe o parte, o fi bine, o fi rău, de ce plânge când nu il legăn..tot felul de de ce -uri dubioase.
Mai jos, citiţi un interviu cu un om deosebit, cred eu, Atena Boca, cea care a înfiinţat acest grup, dintr-o nevoie personală, nicidecum nu visa să ajungă Asociaţie! Un interviu despre vise neaşteptate, nopţi nedormite dar în compania unor prietene nemaivăzute, şi despre cum creştem copii prin FB şi totuşi cu multă căldura, prietenie si responsabilitate.
Sunt încântată că am legat prietenii cu persoane noi şi deja parcă ne ştim de-o viaţă, dar mi-am şi redescoperit o veche prietenă pe acest grup, cu care nu mai vorbisem de muulţi ani. DA, în epoca Fb-ului!
Cum ti-a venit ideea acestui grup care acum a devenit si Asociatie?
Ideea acestui grup a pornit din nevoia mea. Acum aproape patru ani, pe cand bebelusul meu avea trei luni, am trecut poate prin cea mai grea perioada a vietii mele si printr-o depresie post-natala. Nu am stiut acest lucru atunci, insa asa a fost. Si pentru ca nu puteam comunica cu prietenele mele, avand toata ziua in brate un bebelus, am facut un grup pe Facebook, pe care l-am denumit amuzata La primul bebe si in care am invitat 10 prietene gravide sau care nascusera de curand. Speram sa primesc mai multe raspunsuri punand o singura intrebare.
Cate mame erati la inceput?Te-ai gândit că va ajunge atât de departe? Cum faci selecția celor care vor sî intre în grup?
Dupa o luna de zile eram 400 de mame in grup. Prietene de ale prietenelor. Nu le cunoasteam, dar ne asemanam mult. Parea ca avem valori similare si asta a facut conectarea mai rapida si mai profunda. Si pentru ca incepusem sa ne cunoastem atat de bine, am decis sa fac un eveniment in care sa ne intalnim. A fost de succes si asa a inceput era evenimentelor LaPrimulBebe. Acum avem evenimente de toate tipurile, cele mai multe educative insa si de networking, de cea mai mare calitate. Am umplut sali de 400 de persoane. LaPrimulBebe chiar este o comunitate unita si calda in care speakerilor le este drag sa vorbeasca.
Lumea este foarte reticenta in privinta grupurilor, si pe buna dreptate, cand e vorba de sfaturi medicale. Ce se discuta concret pe grupul LPB? Ce informaţii schimbă mamele?
Stii ca eu nu stiu cum sunt alte grupuri? Nu am accesat singura niciunul si nici nu vreau sa o fac. Daca stiam ca exista astfel de grupuri, inainte sa il creez eu probabil ca aderam la unul dintre ele. Asa, merg pe drumul meu si imi construiesc visul. In comunitate mamele schimba tot felul de informatii si isi impartasesc experientele, se simt mai bine sa stie ca nu trec singure prin aceasta perioada, se simt mai conectate. In plus avem diversi specialisti care scriu pentru noi. In ceea ce priveste sfaturile medicale, noi credem mult in consultatiile specializate. Le tratam cu seriozitate.
Regulamentul de ordine interioara indeamna mamele sa apeleze la medic. Comunitatea LaPrimulBebe este o comunitate de mame educate, avem proceduri de selectie in multi pasi tocmai pentru a pastra nivelul ridicat al calitatii membrilor. Am mari indoieli ca cineva din comunitatile noastre si-ar trata copiii dupa sfaturi de pe internet. Ce am vazut ca se practica sunt intrebarile de linistire, adica mamele au programare la medici insa pun intrebari inainte sa ajunga acolo pentru a vedea daca si altcineva a mai trecut prin situatii similare.
Cum ti-a schimbat viaţa grupul? Ai mai multe prietene acum? esti prietenă cu toate membrele din grup? Vă și întâlniți? Cu copii sau fără?
Copilul meu mi-a schimbat viata, si da, si comunitatea aceasta mi-a schimbat-o. M-a crescut, m-a facut sa ma simt utila, mi-a satisfacut nevoia de contributie. Accesul la informatie de calitate m-a ajutat sa evoluez enorm, ca parinte, ca om. M-a ajutat sa invat sa primesc critici intr-un mod constructiv, sa comunic asertiv, sa nu mai judec, sa fiu mai toleranta in primul rand cu mine, sa apreciez mai mult ceea ce traiesc.
Am castigat multe prietene. Nu am cum sa fiu prietena chiar cu toate cele 20.000 de mame, insa cercul meu de cunostinte s-a marit enorm. Nu eram o timida nici inainte:). Perioada post-natala este statistic cea mai singura perioada din viata unei femei. Toate membrele se simt sprijinite de catre noi in aceasta grea perioada si cand se intorc la birou ne sprijina si ele Asociatia. Ne intalnim in evenimente si in afara lor. Si cu copii si fara copii.
Apropo, primiti si taţi în grupul sau se simt intimidaţi, fiind in minoritate? 🙂
Primim da, avem multi tatici activi, in sensul ca citesc postarile. Sunt putini insa cei care se implica activ ca si comentarii, insa aportul lor este minunat. Energia masculina ajuta mult unei astfel de comunitati.
Asociatia face si campanii umanitare? Cum gasiti cazurile? Si concret cum strangeti fondurile, pt ca stiu ca este o modaitate un pic altfel si care se bucura de succes. Cat de mult conteaza aceasta comunitate in campaniile umanitare?
De doua ori pe an facem campanii umanitare. Cazurile ajung la noi cu sutele. Selectia este foarte grea pentru ca ti-ai dori sa ii poti ajuta pe toti. Campaniile umanitare sunt un mod prin care mamele din comunitate intorc sprijinul primit. Si o fac de fiecare data cu caldura, cu generozitate, cu sinceritate. Am creat un sistem de licitatii online care functioneaza de acasa din fotoliul lor. Parintii vand lucruri in general pentru copii de care nu mai au nevoie sau de care prefera sa se desparta pentru ca alti copii sa se bucure de ele, cei care cumpara fac de fapt o donatie si primesc si un obiect, iar toti banii se duc catre cazurile noastre.
Pana acum avem 11 cazuri ajutate si 67.000 euro stransi. Majoritatea cazurilor sunt astazi copii sau mame sanatoase, si multe fac parte din comunitate si sprijina noi cazuri. Si este tare emotionant sa le vezi.
Un proiect de care suntem foarte mandre si care sprijina sute de mame este Campania Maternitatea Cantacuzino in care mamele LaPrimulBebe au ajutat la achizitionarea de aparatura specializata.
Acum mai lucrezi, ai și un job pe langa Asociatie?
Da, mai lucrez. E frumos voluntariatul dar am nevoie sa ma si intretin :). Detin o companie de administrare de proprietati rezidentiale cu scop de inchiriere. Am 12 ani de experienta in real-estate, domeniu care inca imi place.
Incepand cu anul viitor as vrea sa ma implic la un nivel diferit in La Primul Bebe. Vreau sa dezvolt la nivel profesionist ceea ce se intampla acolo, sa construiesc o echipa puternica si sa ne implinim visul ca in 10 ani sa devenim comunitatea preferata de sprijin a tuturor mamelor educate din Romania. Imi doresc sa impactam prin actiunile noastre vietile a trei milioane de copii.
O zi are 24 de ore..Cum te imparti in famile, munca, LPB, timp pt tine?
Ce pacat ca nu are 124 :). Muncesc pana la ora 17 si de multe ori dupa ce adoarme pustiul. Zilele in care ma prindea noaptea la birou au trecut. Simt ca am devenit mult mai eficienta. Motivatia mea blonda ma asteapta nerabdatoare acasa. Nu ii pasa lui ce venituri fac, ce sedinte sau intalniri importante am. El are nevoie sa se joace cu mami. Asa ca ma conformez cu drag. Nu mai beau cafeaua in 20 minute, nu mai stau la povesti, rezolv ce am de rezolvat eficient.
Ai ajuns pe Kilimajaro.. De unde pasiunea acesta? Iti place sa escaladezi munții sau a fost un lucru pe care ai vrut sa il faci cu tot dinadinsul, pentru a-ti dovedi ceva?
Urc munti de mica, nu la nivel profesionist. Am copilarit sub muntii Fagaras, munti pe care bunicul meu ma ducea in fiecare an. Am visat Kilimanjaro vreme de 14 ani si cand a sosit clipa potrivita am spus Dasansei de a-l escalada. Nu am vrut sa imi dovedesc nimic. Am vrut sa ma intalnesc cu mine la un alt nivel. Cand urci un munte, esti doar al lui. Mintea, corpul, respiratia sunt acolo cu el. Si asta iti da sansa sa fii foarte prezent.
M-am pregatit sase luni pentru expeditie, si inca sase inainte pentru alergarea unui maraton. Kilimanjaro a fost drumul in care am invatat sa ma iubesc mai mult, sa ma respect mai mult, sa ma port mai frumos cu mine. M-a invatat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, oricat de imposibil pare, lucruri magice se intampla. Ca tot universul lucreaza la implinirea acelui vis. Kilimanjaro mi-a schimbat viata in căi pe care nu mi le-am imaginat vreodata. A fost cea mai grea, dura, minunata, revelatoare, epuizanta, spirituala experienta din viata mea. Am inteles ca imi sunt de ajuns.
Familia te-a sustinut? Cat timp ai fost plecata?
Sotul meu m-a sprijinit enorm in aceasta frumoasa nebunie, de fapt el este sprijinul meu cel mai mare in toate. Omul pe care il respect, il admir, il iubesc. Suntem amandoi persoane care credem foarte mult ca timpul dedicat noua este extraodinar de important. Timpul noi cu noi. Fara sa ne implinim visele proprii cum am putea oare oferi iubire celor din jur? Si ne sprijinim sa il putem avea. Mai putin de cand este copilul, dar nu il neglijam niciodata.
Amandoi credem ca fericirea ne-o construim singuri si ca rolul partenerului de viata este acela de sprijin. Este greu si nedrept sa pui pe umerii celui de langa tine responsabilitatea de a te face fericit.
Esti o mamă modernă, să inteleg. Care este cel mai bun sfat pe care il poți da mamelor de azi?
Experienta copilului si a comunitatii LaPrimulBebe mi-a aratat ca nu am niciun drept, rol, calitate sa dau sfaturi. Ca pentru un copil nu exista nicio o alta mama mai buna decat mama lui. Ca fiecare om face ce stie si ce poate el mai bine pentru copilul lui. Cine sunt eu sa dau sfaturi?
Leave a Reply