E vineri şi m-am gândit să vă fac un cadou..aşa de suflet. Dacă sunteţi la muncă, luaţi-vă căştile şi dai play videoclipului de mai jos. Dacă sunteţi la volan… nu aveţi ce căuta pe blog să citiţi conducând, aşa că puneţi pe favourite şi reveniţi când sunteţi într-un loc sigur:)

EYEDROPS sunt o trupă mişto rău, de ascultat în aer liber, în concerte intime, acustice, cu o limonadă sau un cocktail şi eventual să fugiţi la mare cu ei în maşină !(adică cu albumul lor care e gratis, bun de downloadat pe site-ul lor. E alegerea lor, aşa că nu comiteţi vreo ilegalitate).

Băieţii au crescut într-un an cât alţii în cinci, sunt prezenţi la festivaluri şi concerte la terese mişto, vara. Au cântat  în deschidere la Muse, şi ca să vă faceţi o idee, ascultaţi piesa asta şi reveniţi apoi dacă v-am convins, să citiţi şi ce au de zis băieţii ăştia. La final, vă zic şi unde mai cântă, în curând.

Ar trebui să vă avertizez că sunt parţial subiectivă, Paul Manolescu, solistul trupei mi-a fost coleg de liceu, şi vă mărturisesc că e al naibii de dificil să iei un interviu unui prieten. Chiar dacă acum nu îl mai vezi zilnic, este un om cu care ai un alt tip de discuţie, la o bere. Cum bine a zis şi el : ” E greu să ne luăm în serios unul pe altul”:)))

Nu am mai fost la un concert de-al lor de mult de când s-a născut D. am avut vreo 2 tentative anul trecut, eşuate. Dar mi-am luat revanşa anul acesta, şi am ajuns la un concert acustic minunat, ţinut la Grădina cu filme din Lahovari. Am luat-o cu mine pe colega Elena, fugită şi ea de acasă de la jobul de mamă, ca să ne relaxăm.

Un interviu despre cum să cânţi ceea ce îţi place, chiar dacă nu eşti mainstream.

La sfârşitul liceului, Paul avea o trupă, Du-te Vino pe care a lăsat-o pentru facultatea UNATC. Când a terminat facultatea, a lasat calea de regizor pentru muzică, iar acum le face pe amândouă: lucrează şi la videoclipurile trupei EYEDROPS, nu doar la versuri.

Si doar mă ştiti, fac ce fac şi tot ajung la ceva legat de copii, la orice subiect:)

Unul dintre membrii trupei este medic pediatru, aşa că îşi fac programul concertelor şi al repetiţiilor, în funcţie de gărzile lui! Dar, vă las să citiţi despre ei, şi mai ales, dar mai ales să îi ascultaţi!

# Să vă fac cunoştinţă mai întâi cu trupa:

Suntem 4 oameni pe scenă plus unu în calitate de producător, Miche. Eu sunt în trupă de la bun început, apoi a venit Miche, iar băieţii au început să se adune de prin 2014, când Adrian a apărut la mine în birou, după 2 zile de discuţii, ne-am dat seama că amândoi cântăm şi avem nevoie unul de altul. El cânta la tobe. Eu şi Miche tocmai acceptasem un concert şi aveam nevoie de un om şi nu ştiam cum să îl susţinem. Adrian a zis DA, şi treptat el a adus şi restul colegilor de trupă.

Formula actuală: Paul Manolescu (voce), Andrei Marica (chitara), Catalin Constantin (bass), Adrian Maraloiu (tobe) si Miche Marcu (producator). Prin 2015 am făcut şi tranzitia totala la limba româna, mişcare care aş spune că ne-a ajutat să ne cunoaştem şi să ne facem cunoscuţi mai usor.

• De unde vine numele Eyedrops? 

Mai în glumă, mai în serios, noi spunem că ne-ar plăcea să fim, pentru cei care ne ascultă, ca nişte picături pentru al treilea ochi.

• Cântați full time sau aveti si joburi de birou, sau in fine, de zi cu zi si cu salariu fix?

Avem cu toţii joburi, eu lucrez ca regizor şi producător, Cătălin e inginer in telecomunicaţii, Miche e singurul care e in domeniu, Andrei e medic pediatru, aşa că repetăm şi luăm concerte între gărzile lui.

• Pentru cei care nu au ascultat Eyedrops până acum, de ce ar trebui să vă asculte? Ati fost catalogați  trupă cu sound predominant psychedelic, așa e?

Nu încercăm să evităm o stilistică, dar nici să ne încadrămn într-una.

Dat fiind ca aproape tot ce digeram acum din punct de vedere cultural este o reverberatie a anilor ’60, da suntem și noi psychedelici fie si prin simpla apartenenta la aceasta generatie, care îşi are radacinile in pamant descoperit prin vremurile alea.

• Ați cântat în deschiderea celor la Muse anul trecut. Cum s-a întâmplat asta?

A fost implinirea unui vis vechi si al naibii de puternic. E o experienta pe care cumva încă n-am apucat să o asimilez, o amintire care încă mă surprinde prin faptul că e în sfârşit a mea. Cât despre atmosfera de prin spate… a fost exact cum ne aşteptam: al naibii de mulţi oameni care stiu foarte bine ce au de făcut, si scule la care noi înca visam.

• Cine scrie versurile ?  E adevărat că o piesa este mai de succes dacă cel care o scrie a suferit?  Aveţi o astfel de piesă?

Versurile le scriu eu, însă nu stiu cât ajută suferinţa în tot procesul ăsta. Ea e cu siguranţă relevantă ca experienţă anterioară, în măsura în care s-au tras ş nisş lecţi din ea. Dacă stau să mă gândesc… evit întotdeauna să scriu dacă am un moment prost. Prefer să fiu atent la ce mi se întâmplă, şi să încerc să înţeleg cât mai bine cum am ajuns acolo.

Dacă iese ceva în plan liric din experienta respectivă, asta se întâmplă de obicei retrospectiv, de la adăpostul câtorva concluzii. Aş spune că Prezent e piesa care descrie cel mai bine mecanismul ăsta.

• O întrebare clasică: Cât de greu este să fii cunoscut pe scenă fără susținere din partea unei case de discuri?  Aţi fost abordati de case de discuri sau nu ati vrut? 

Nu e greu deloc. Cred că ţine de tine ca om, şi aşa cum spunea CTP (n.red, Cristian Tudor Popescu), când te suprapui peste tine însuţi atunci îţi iese, fără să ţii cont de oameni.

Nu e greu. Ba dimpotrivă… te bucuri chiar de mai multe libertăţi, ai viteza de reacţie şi evident, ultimul şi singurul cuvânt de spus asupra a ceea ce faci. Oferte am avut, însă discuţiile s-au oprit de fiecare dată dintr-un motiv sau altul, si ce-i drept, nici noi nu ne-am dorit să semnăm neapărat.

Treaba e că datorită internetului, nu mai e nevoie de o interfaţă între artist şi oameni. Piaţa e cât se poate de liberă. Asta înseamnă că publicul taie şi spânzură, după bunu-i plac. Sau cel puţin publicul căruia vrem noi să ne adresam e unul care nu cred că accepta orice doar fiindcă îi este oferit cu insistenţă.

• PiesaBicicleta care a fost şi in topuri online şi în reclama de la Pepsi de acum un an. Cum v-ati promovat? Vi s-a dus vestea din gură în gură, pe reţele de socializare?  Unde vă găsește lumea?

Cred că formula “din om în om” ne reprezintă. Sigur, platformele sociale ajuta enorm. Avem un site,: www.eyedrops.ro, iar acolo se gaseste si albumul nostru, numai bun de download, gratis. Am lucrat 2 ani la album, din fericire ne-a ajutat faptul că Miche producătorul nostru a stat cu noi oricât şi oricând şi am avut libertate. Pe pagina de facebook Eyedrops găsiţi şi concertele care vor urma.

• Apropo, la finalul concertului aţi dat gratis albumul vostru. De ce nu îl vindeţi ?

Păi, de ce să îl vindem? Tu câte CD-uri ai cumpărat în ultimul an? 🙂 Pentru noi un CD este cartea noastră de vizită.  Nu ceri bani pentru ea. Speri ca celui pe care i-o dai (publicul, în cazul nostru) să o citească şi să te mai  caute la alte concerte.

• E greu investești în lansarea unui album? Albumul există şi fizic poate fi cumpărat?

Nu e neapărat foarte greu, dacă îţi cunoşti puterile şi limitele. Noi am investit proprii bani in lansare, şi i-am recuperat în seara concertului. Iau aici în calcul si cele 1500 de cd-uri pe care le-am făcut cadou atunci şi de atunci incolo, pentru că am hotărât că nu vrem să condiţionăm financiar accesul la muzica noastră.

• Cum ajunge o piesa la radio in zile noastre?

Ele ajung când le trimitem noi :)) Sigur, există radio-uri care nici nu deschid mailul, şi radio-uri care te cheamă în emisiune ca să îţi promoveze piesele. Încă o dată, totul ţine de gust, de moment, de target, şi nicidecum de puterea de persuasiune a unei case de discuri.

• Ati ajuns să cântați acum alături de trupe de renume pe care le ascultați la rândul vostru.. V-ati imprietenit cu Vita de Vie de exemplu, sau cei de la Grimus?

Da, am apucat deja să împărtim scena cu câteva trupe considerabil mai mari. Cu unii dintre ei eram deja prieteni, pe altii i-am descoperit prin jurul scenei. E tare. E tare fiindcă noi nu cred că ne-am asumat încă rolurile de membri ai unei trupe care există în peisaj: suntem încă niste băieţi care speră să le meargă treaba cu trupa, nicidecum nişte “realizaţi” ai industriei, aşa că încă ne bucurăm de orice ni se întâmplă ca nişte copii.

• Probabil că şi tu când mergeai la concertele acestor trupe, le cântai piesele .. Cum te simţi acum pe partea cealaltă a scenei? Oamenii să cânte versurile împreună cu tine? 

Daaaa, îmi aduc aminte de concertele OCS, Ab4 sau Vita de Vie, de drumuri făcute prin ţară pe muzica lor, de perceptia pe care o aveam atunci asupra muzicii lor. Să mă gandesc că aş putea însemna cândva pentru alţii ce-au însemnat oamenii ăştia pentru mine, e ceva ce mă bucură şi mă sperie în egală măsură, însă cu siguranţă nu am ajuns încă acolo.

• Ce anotimp crezi că vi se potriveste, ca şi stare de spirit pe care o daţi prin muzică?

Cred că sezonul primavara-vara ne prinde cel mai bine. Festivaluri în aer liber.  Suntem toţi născuţi  în perioada martie-mai, aşa că anotimpul rece nu e neaparat cel mai familiar nouă.

• Poti trăi doar din muzica fără să fii susţinut de o casa de discuri?   

Da, cu siguranţă. Există deja oameni care fac asta, şi de-abia asteptăm să ne alăturăm lor.

• Bani, celebritate sau viaţă de boem?

Niciuna. O sa aleg munca şi bucuria. Banii sunt doar o consecinţă, celebritatea un miraj, iar boem îmi sună deja a distopie.

Sper că v-am introdus în mood-ul de început de weekend, corespunzător!