Ca și în cazul Alcoolicilor Anonimi, primul pas este să o recunoști. Da, mi se întâmplă să țip la copil și apoi să simt că se prăbușește cerul pe mine de vinovăție.
Dar am decis să fac ceva în sensul acesta. Să citesc cărți, să merg la cursuri alese pe sprânceană, și să fiu mai bună pentru el. Acum, sunt atât de fericită că fac ceva bine pentru copilul meu și pentru noi trei.
Vă mărturisesc că atunci când am auzit despre parentingul pozitiv și modern am înțeles cu totul altceva decât este. Credeam că trebuie să îi spui doar DA copilului, și bag mâna în foc, că mulți părinți încă mai cred asta.
Când ajungi la vârsta crizelor de furie ale copiilor, acele tăvăliri pe jos în magazine pe care le vezi în filme, sau chiar live, îți vine să nu mai ieși în public cu el până face 18 ani. Dar ce te faci acasă? Că nervii tăi sunt la fel de întinși la maxim, doar că nu ai presiunea privirilor aruncate de alții, care „știu ei mai bine. ”
Citesc cărți și merg la cursuri atunci când pot, pentru că mi se pare că am nevoie, și că uneori avem nevoie ca părinți de îndrumare. Îndrumare de care să ne folosim pentru a-i crește altfel pe copii: răbdători, înțelegători, dar mai ales responsabili pentru deciziile lor și nemotivați de recompense.
Recunosc că nu eram genul care să citească însă cărți de dezvoltare personală sau de parenting (în cazul actual). Cum? Există cărți care te învață miraculos cum să nu mai țipe copilul din senin și să bată din picior că vrea ceva? Ai da oricât ca părinte să crezi asta. Poate că nevoia m-a împins să vreau să cred. Evident că nu ți se dă o soluție ideală și nici nu -ți spune nimeni unde e butonul de off al copilului. Însă am descoperit o carte miraculoasă, care mi-a deschis ochii, și mi-a dat niște instrumente extrem de folositoare pentru a-mi ajuta copilul să depășească momentele de criză, și implicit să se rărească.
Părinți liniștiți, copii fericiți, a dr. Laura Markham a fost ceva wow. Femeia aceasta, care este fondatoarea Ahaparenting.com, m-a convins atât de ușor, cât greșim noi venind cu un bagaj emoțional și crezând că merge și așa. Poate părea stupid să crezi că o carte te poate învăța și convinge să ai răbdare cu propriul copil, dar mi-a dovedit contrariul, din primele pagini.
Este atât de firesc ce povestește legat de încrederea pe care trebuie să o aibă copii în noi, ca părinți, și de modul în care trebuie să îi tratăm, și să îi respectăm, încât nu are cum să nu te convingă. Și mai ales, te eliberează de sentimentul de vinovăție, cum că tu faci ceva greșit cu copilul tău și de aceea „e răsfățat”.
Trebuie însă, în primul rând să fii deschis, să accepți că nu deții adevărul suprem, chiar dacă tu ai ajuns bine (iar ai tăi te-au pedepsit și țipau la tine), dar atenție NU trebuie să fii PERMISIV. Asta cred eu că e MAREA greșeală a părinților care vor să facă ceva bun pentru copilul lor, dar se pierd pe drum. Cred cu tărie că e mai ușor să crești un copil fiind prea permisiv ca părinte (după principiul: să aiba el că eu n-am avut cand eram mic), decât să fii sever.
Dacă v-am convins să îi citiți cartea Laurei Markham pe care v-o recomand din suflet, (există și varianta avansată când aveți mai mulți copii: Părinți liniștiți, frați fericiți), înseamnă că suntem pe drumul cel bun, alături de încă o persoană. Și copiii noștri vor face parte dintr-o generație altfel, crescută frumos, responsabil, fără presiuni exterioare, orgolii părintești, dar cu multă iubire necondiționată. Cartea o găsiți și aici.
În plus, Laura Markham este și un spearker renumit și dacă vreți să o vedeți în carene și oase, ea revine în România pe 13 mai pentru 2 seminarii. Detalii aici.
Leave a Reply