Karma is a bitch!

Nu știu de unde vine expresia: dormi ca un bebeluș. Mă rog, “sleep like a baby”, căci copii la orice vârstă nu dorm și nu adorm deloc ușor.

Cand eram mică URAM să dorm după-amiază. Încă îmi amintesc cum în fiecare zi mă prefăceam că adorm, acasă sau la grădiniţă.

Acasă era uşor, pentru că aveam o tăblie la marginea patului şi vedeam în ea când pleacă mama din cameră. Într-o zi, mi-am luat ţeapă. Mama se şmecherise. Nu ştiu ce mă dăduse de gol, sau cine (o suspectez pe sor-mea), dar după ce m-a băgat în pat, a trântit uşa, dar nu a ieşit din cameră. Eu am făcut o greşeală şi nu am verificat în sistemul de siguranţă, şi anume tăblia de la pat în care se oglindea mama, şi ŢUŞT, m-am ridicat una două în fund. Busteeed!

Acum, mamă fiind, vreau să dorm atunci când îmi vine somnul, și mai ales vreau să doarmă EL, copilul. Dar nu e așa. Căci karma is a bitch, nu ? Când vreau să dorm, el nu vrea, așa că nu pot, iar când EU vreau ca EL să doarmă, nu vrea. Observați că varianta copilului care ar vrea să doarmă NU există în cărți, nu sunt prevăzuți cu așa ceva copii: cu o  dorință de somn.

Îmi mai amintesc tot ca și copil, când stăteam la bunica din partea tatălui și la fel, nu dormeam, mă tot fâțâiam în pat. Epuizată, bunică-mea îmi cânta: “La popa la poartă o pisică moartă, cine-o râde și-o vorbi s-o mănânce coaptă”🙂 o știți? Stiu, e macabră, dar atunci nu mă afecta deloc, ba chiar râdeam în hohote, și bunică-mea o lua de la capăt, doar doar oi tăcea și oi adormi.

Acum, ca mamă încerc să îl înțeleg că nu vrea să doarmă, că doar și eu am fost la fel, dar știu că e necesar, pentru binele lui, așa că insist. Și insist nene. Am învățat pe propria piele de-a lungul celor 2 ani și jumătate, reguli ca să nu il trezesc. (2 ani și jumătate par puțini, dar daca aduni zilele si de 2 ori pe zi somn, o să vedeți că e maaare perioada)

Tehnici de adormit copilul și de a sta ADORMIT:) 

• prima regula: niciodată nu îl subestima. Când crezi că a adormit, mai stai incă 5 minute pe ceas, ca să fii sigur că nu se trezește.
• dacă se tot fâțâie în pat, stai tu calmă și prefă-te că dormi. Sigur, se prea poate să și adormi dacă ești epuizată… dar ce contează, și el se va culca, pentru că va vrea să stea cu tine.
• nu ceda și nu te enerva:) E foarte tentant și ușor să țipi și să îl trimiți la culcare, dar totuși nu îl poți țintui în cuie de pat și oricum, trebuie să ții minte că la copii funcționează foarte bine totul pe invers: ce îi spui să facă, aia nu va face. Deci dacă vede că tu vrei ca el să doarmă, el nu va dormi doar pt că nu vrea el, deși se va freca la ochi de mama focului.
• dacă au trecut 5-10 minute și a adormit cu sforăituri te poți ridica și cu mișcări bruște și rapide, de shaolin, ca să nu simtă că ai plecat de lângă el. Nu-ți face griji dacă scârțâie parchetul. Nu abandona țelul: UȘAAAA! Dacă se trezește, repede lângă el, să nu realizeze că voiai să pleci! Și o iei de la capăt, dar de data asta cu copil pe jumătate adormit. 🙂