Abia aștepți ca cel mic să vorbească și când se întâmplă, fie nu mai tace, fie spune prostii și nu știi cum să râzi pe înfundate ca să nu vadă că te amuză şi să îi dai apă la moară.
A fost minunat momentul în care a zis primul mama: îl am tipărit în memorie şi acolo va rămâne toată viaţa: avea 1 an şi eram acasă, ne jucam, s-a uitat lung în ochii mei, a schiţat un maam, iar eu, eu m-am topit, vă daţi seama.
Pentru că acum gura nu-i mai tace: de câte ori poate spune un copil mama pe zi ? Nu am avut răbdare să număr, am pierdut şirul după primele 3 minute: 37 de ori.Asta pentru că fiecare mama nu vine niciodată singur… ci minim repetat de câte 3 ori: da, exact ca-n Family Guy! Mamamamamamaammammaamammaam!! Acum şi varianta mamiiiiiii!mamiiiiiiiii!!mamiiiiiiii!
După mama și tata a urmat un alt cuvânt: Gicu ! Nu știm cine este, iar soțul deja intră la bănuieli și mă tot întreabă unde îl ascund pe Gicu? Bine, acum copilul îi spune Gicu și șoferului din excavatorul lui!:)
Ăsta micu’ nu prea a repetat cuvinte dar și când a început, repetă ce nu trebuie sau stâlcește cuvintele aşa de tare încât iese cu totul altceva..
Uite așa, când copilul a făcut 2 ani a început să spună vehement și apăsat un cuvânt trivial, să zicem.
Nu vreau să mă scuz şi să mă dau vitează : vai dar de unde să fi auzit copilul MEU aşa ceva.. dar am avut grijă să nu mai vorbim cu astfel de cuvinte. Totuşi, el nu spune cu intenție, căci crede că spune „Plouă „, mititelul.
Ieri, când să ieșim din casă, deschid ușa și copilul foarte vesel și cu zâmbetul pe buze : plua! plua!, exclamă văzând picăturile de ploaie.
Să-mi cadă fața si alta nu! Și eu deșteaptă, îl intreb iar: ce ai zis, mama? El repetă: plua , plua ( stiti voi, adică a sări în portugheza:) Insist și îi explic copilului: ” vrei sa zici ca plouă”. El nu și nu, tot așa o ține pe a lui. Deja mă trec toate apele pentru că mergeam la un loc de joacă, cu alți copii, părinți lume, mă și vedeam stigmatizată și arătată cu degetul ..”uite ce prostii vorbește asta acasă cu copilul de față”, ce să mai, deja mă imaginam mergând cu o pungă pe față, sau să mă prefac că sunt portugheză sau că am un copil geniu care deja știe aceasta limbă deloc fluentă pentru copii.
Din fericire, pentru că nu eram afară şi nu vedea ploaia, nu a zis nimic.
De fapt, primul cuvânt mai kinky a fost mă-ta, pe care îl spune cu intonaţie şi diacritice chiar. Dar acolo a fost clar vina mea, căci m-am gândit eu să vorbesc despre mine la persoana a treia, simpatic.
Concluzia ar fi că nu mai ieşim din casă când plouă sau cel puţin până ne lămurim cu verbul ăsta!
PS: vă daţi seama că deja am deschis colecţia audio cu toate aceste prostioare spuse de el. Defect al meseriei, ce sa-i faci!
Leave a Reply