Inima Copiilor este un proiect care îmi este extrem de drag.
De-a lungul anilor am ajutat multe asociații, însă uneori pur și simplu te îndrăgostești de un proiect și gata! Încă de acum câțiva ani când au început primul foundraising am încercat să ajut cum am putut.
Am alergat o tură de Herăstrău, (cel mai lung traseul al meu de până acum), nu pare mult, dar eu mă mândresc cu el. Am alergat atunci alături de colegii mei de radio și în Pas cu Paul, care participa la maratonul de 250 km în deșertul Sahara. Atunci, banii se strângeau pentru a înființa secția de terapie pentru nou născuți de la Marie Curie.
Am mai donat bănuți separat prin redirecționarea celor 2% și sms-uri. Nu o spun ca să mă laud, o spun ca să înțelegeți ce bucurie de nedescris am simțit atunci când am vizitat secția. Să știu că eu am ajutat, un pic, la acest miracol. Pentru că da, este un miracol acea secție. E ceva ce nu vezi decât în filme, o muncă titanică făcută de voluntari și de oameni minunați care se luptă pentru fiecare cablu, fiecare monitor, fiecare pat, fiecare ușă și orice aparatură din acele camere.
În cifre, Terapia intensivă pentru nou-născuți are 4 etaje, vreo 1.600 mp, 27 paturi dotate cu cea mai performantă aparatură de ultimă generație. Niște chestii SF, după mine, pentru țărișoara noastră neobișnuită cu așa ceva. Ca și comparație, vechea secție avea 190 mp și doar 11 locuri.
Părinții pot locui acolo cu micuții lor, au și o bucătărie în care își pot găti, pentru ca măcar această grijă să nu le lipsească părinților: alergătura de colo colo pentru o masă caldă. Temerile pe care le au zilnic și suferința lor, cumva se opresc pentru o jumătate de oră, când mamele care au copilași internați, socializează la masă și se alină una pe alta. Găsiți aici imagini ca să vă convingeți singuri, eu pot doar cofirma că așa este.
Unde există voință, există o cale
Ce este uimitor pentru mine este faptul că această secție, a fost construită de la zero în 2 ani. Doar 2 ani a durat să fie ridicată, dotată și mai ales funcțională.
Vă dați seama? Păi, statul român nu ar fi făcut nici măcar un studiu de fezabilitate in 2 ani. De aceea, eu cred în proiectele făcute cu banii noștri, mai ales în Inima Copiilor, pentru că exact asta aș vrea să se facă și cu banii mei din taxele pe care le dau statului. Dar nu se întâmplă, așa că prefer să mai dau alți bani și să știu ce lucruri minunate se fac cu ei. E adevărat, două treimi din bani vin și de la fundații mari, cum ar fi Vodafone, care sponsorizează cam tot ce ține de domeniul medical. Și nu mă feresc să le spun: bravo. În total a costat 2 milioane de euro.
Din 2013 până în prezent au fost tratați aici 750 de micuți cu grave probleme de digestie în general, care acum trăiesc datorită acestor oameni minunați.
Dar Inima Copiilor a strâns bani și pentru renovarea secției de Cardiologie pentru copii, și cea de Neurochirurgie din cadrul spitalului Marie Curie, secții pe care le-au dotat cu aparaturi ultraperformante. Acum se lucrează la alte 2 proiecte la fel de frumoase. Voi scrie cât de curând despre ele.
Niciunul dintre aceste miracole nu ar fi fost posibile fără Enona și Alex. Ei fac totul: coordonează, pun planuri pe hârtie, se documentează despre orice, chiar și despre ciment dacă e nevoie (și a fost nevoie când au ridicat secția de nou născuți, Alex a fost inginer pe șantier), strâng bani, vin cu idei, aleargă de colo colo zi și noapte și nu se opresc pentru respiro. Pentru ei nu există NU SE POATE.
Eu le mulțumesc în numele părinților și micuților care primesc acum ajutorul de care au nevoie, și care altfel ar fi fost nevoiți să plece din țară la alte spitale, pe bani grei.
Continui să cred că am putea ridica și un spital de la zero, noi toți. Avem nevoie de asta, căci guvernanților nu le pasă. Până când cineva se va încumeta să facă acest proiect, puteți investi dacă vreți în Inima Copiilor pentru cel mai recent proiect: reconstrucția secției de terapie intensivă pentru nou născuți în Constanța, prin donatii sau redirectionarea a 2%.
Banii vor fi pe mâini foarte bune!
Leave a Reply