- Cum să avem copii educați digital într-o lume în care noi părinții nu prea cunoaștem rolul rețelelor sociale, în care am pierdut valori și modul în care ne informăm s-a schimbat radical? Așteptăm să fim bombardați cu informații pe care unii dintre noi nici nu le mai trecem prin gândirea critică.
Diana Stănculeanu, psihoterapeut, expert în sănătate mintală, spune într-un interviu pentru Edupedu.ro că părinților în această Românie poate să fie foarte diferit. „Am cunoscut părinți care din propria alegere, pun un telefon în mâna unui copilaș de un an jumate, spunând că este cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru acel copil, căci „viitorul este digital, oricum, AI-ul vine peste noi, așa că un copil care este expus ecranului de la vârste mici este un copil pregătit”.
Evident, acesta este un mit, dar iată că primii către care avem nevoie să ne ducem cu mesaje educaționale pentru a înțelege încetișor ce este benefic și ce este risc în relația copiilor cu diferite elemente de mediu, că vorbim de ecrane AI sau substanțe, primii sunt părinții”, spune Diana Stănculeanu.
„Reglementarea relației copiilor cu mediile digitale este una deosebit de complexă, în care este un proces în care părintele rămâne actorul principal și adesea singurul la vârstele mici ale copiilor. Realitatea este că felul în care un preșcolar sau un școlar mic se folosește de un telefon, de o tabletă sau de o conexiune la internet este ceva ce ar trebui să fie 100% în controlul și în sfera de influență și de educație a unui părinte. Dacă un părinte vrea să îi pună în mână copilului o tabletă la 2,5 ani, o va face chiar și atunci când statul vine și decide alte lucruri. Pe vârstele mici ale copiilor, părinții au cea mai mare putere de influență și sunt cei care, dacă ar primi informațiile corecte, ar putea să facă cel mai bun proces educațional și să influențeze optim în bine relația copiilor cu mediile digitale și cu ecranele”, spune psihoterapeutul Diana Stănculeanu.
Cum ajung însă aceste informații bune, reale, către părinți, în condițiile în care avem totuși o Românie în care dezinformarea e la un nivel ridicat, în care adulții își au informații de pe rețele sociale, când lipsește și lor educația digitală?
„Le lipsește educația digitală pentru că suntem o primă generație de utilizatori digitali și confundăm educația digitală și conținuturile digitale cu comportamentele de consum. Comportamentul de consum de social media nu este neapărat o competență digitală.
O competență digitală vizează consumul de social media cu gândire critică, cu educație legată de limitele de siguranță, cu competența de a-mi verifica sursele, de a avea mai multe surse de informare, de a testa un anumit tip de informație. Noi, ca adulți, nu facem acest lucru, ceea ce înseamnă că este foarte puțin probabil să putem să-i educăm pe copiii noștri să facă asta. Și aici, apropo de rolul statului, am avea nevoie de niște reglementări, de niște materiale opționale, discipline opționale care să le construiască copiilor această competență digitală și din acest punct de vedere organiza neguvernamental Salvați Copiii, de exemplu, coordonează la nivel național proiectul Uniunii Europene cu privire la educația digitală, prin platforma Ora de net, în care s-au dezvoltat foarte multe materiale destinate și cadrelor didactice apropo de facilitare a dezvoltării unor competențe din digitale”, spune Diana Stănculeanu.
Relația părinte- profesor – școală
„Dacă am avea o bună relație școală-familie în care când părintele merge la școală să primească și astfel de informații, nu doar să fie certat în legătură cu prostiile pe care le-am mai făcut copilul său la școală, poate că ăsta ar fi un bun canal de comunicare, ca să avem și o notă optimistă, eu văd, pe de altă parte, o creștere în interesul părinților pentru a se educa, în legătură cu ce înseamnă creșterea sănătoasă a unui copil. Dar vorbim de părinți din mediile mai degrabă urbane, în alte educate.
Dar este un foarte bun început și acesta. În continuare, televizorul este un e foarte prezent în familiile tipice românești. Poate că dacă am avea un alt tip de conținut rulat și pe televizor, dacă am avea oameni pe care îi ascultăm în chiar și în social media, la televizor, la radio să fie și voci relevante emoțional, chiar dacă ar face rating mai puțin. Poate că și ăsta ar fi un demers demn de luat în seamă.
Pentru că realitatea este că cei mai mulți părinți nu mai au la îndemână tribul de suport. Acel sat de care era nevoie ca să creștem un un copil, a crește un copil în zilele noastre este probabil unul dintre cele mai complexe, provocatoare și pe alocuri copleșitoare acțiuni pe care o face un adult”, mai spune Diana Stănculeanu.
Interzicerea rețelelor sociale în România ar sprijini părinții?
„Reglementarea relației copiilor cu mediile digitale este una deosebit de complexă, în care este un proces în care părintele rămâne actorul principal și adesea singurul la vârstele mici ale copiilor. Realitatea este că felul în care un preșcolar sau un școlar mic se folosește de un telefon, de o tabletă sau de o conexiune la internet este ceva ce ar trebui să fie 100% în controlul și în sfera de influență și de educație a unui părinte. Dacă un părinte vrea să îi pună în mână copilului o tabletă la 2,5 ani, o va face chiar și atunci când statul vine și decide alte lucruri. Pe vârstele mici ale copiilor, părinții au cea mai mare putere de influență și sunt cei care, dacă ar primi informațiile corecte, ar putea să facă cel mai bun proces educațional și să influențeze optim în bine relația copiilor cu mediile digitale și cu ecranele.
Pe măsură ce copiii noștri cresc și intră încet în pubertate și adolescență, gașca, comunitatea în care ei merg toate locurile și oamenii pe care îi întâlnesc dincolo de ușa casei familiei devin de asemenea factori de influență. Și că părinte de copil, preadolescent sau adolescent îmi va fi tot mai greu, dacă nu chiar imposibil, ca doar prin eforturile mele individuale eu să pot să influențez și să pot să educ și să pot să păstrez într-o zonă sănătoasă relația propriului meu copil cu tot ce înseamnă mediile digitale, online-ul, AI-ul și social media. Și aici am avea nevoie de reglementări ferme din partea statului. Am avea nevoie de colaborarea companiilor care ne furnizează serviciile de internet.
Am avea nevoie de reglementări, cu mult mai mare siguranță și de mult mai multe filtre care țin de platformele și de rețelele pe care copiii noștri le accesează, astfel încât ei să nu-și mai poată falsifica identitatea, vârsta cu atât de multă ușurință în tot ce înseamnă online. Deci, iată că, pe măsură ce copiii noștri cresc, abia de acolo problema devine suficient de complexă încât să am nevoie, pe lângă eforturile individuale ale familiei, și de niște reglementări oficiale ale statului în care fiecare copil crește și funcționează”, spune Diana Stănculeanu.
Leave a Reply