Iubesc să scriu de mână, liste de cumpărături, idei de articole (nu articole), scriu de mână și la conferințe de presă, un obicei la care nu pot renunța. Așa că am decis să merg cu D. la Marea Dictare, organizată cu 3 zile mai târziu de Primăria Capitalei, de Ziua Limbii Române.

În rondul de la parcul Kiseleff au venit câteva sute de bucureșteni, copii, bunici, profesori, chiar și tineri, ca să participe la Marea Dictare de Ziua Națională a Limbii Române. În București, organizatorii au decis să aștepte weekendul ca să celebreze Ziua Limbii Române, spre deosebire de Republica Moldova care a făcut Marea Dictare chiar pe 31 august când se serbează ziua.

Evenimentul a avut loc în rondul de la Kiseleff, în cadrul #StraziDeschise, organizat de ArCub.

Organizatorii erau pregătiți pentru vreo 600 de persoane, dar estimarea mea este că au venit în jur de 400. Bulevardul fiind închis, se plimbau tineri părinți cu bebeluși în cărucioare, sau cu copii mai mari pe biciclete,  care s-au oprit pur și simplu, timp de o jumătate de oră ca să participe la Marea Dictare.

Această poză mi se pare că arată o lipsă de organizare și gândire a evenimentului: Sub semnul cu Ziua Limbii Române să pui niște wc-uri.

După ce am luat un loc în bancă, am primit foi și pixuri ca să scriem, dar și apă și biscuți.

Băncile nu erau ca cele de clasă, ci bănci folosite la terase și evenimente, bănci negre, de câte 6 persoane. S-au așezat copii de 7-8 ani, entuziasmați să vadă dacă fac față dictării, dar și puștoaice pe role care s-au oprit din traseul lor ca să scrie aproape 2 pagini, ceea ce recunosc, m-a uimit. Nu mă așteptam să mai văd adolescenți care să scrie de bună voie după dictare. Bineînțeles că nu au lipsit doamnele cochete în vârstă, nostalgice după scrisul de mână, care au venit cu stiloul lor (recunosc, și eu îl aveam în geantă), pregătite de dictare. Se vedea entuziasmul lor de la depărtare.

Scriitoarea Doina Ruști a scris special un text pentru Ziua Limbii Române, dedicat bucureștenilor. Înainte să înceapă dictarea, Doina Ruști ne-a povestit despre text și a rugat participanții să-și imagineze apoi ce se întâmplă în povestea scrisă.

“A fost mai greu decât la dictarea la doamna,” a spus o fetiță la microfon. O doamnă mai în vârstă a recunoscut că cel mai greu i-a fost să urmărească punctuația.

Eu scriu de mână zilnic, sunt obișnuită să scriu liste de cumpărături, ce am de făcut, dar recunosc, am scris o pagină jumate și m-a durut mâna, râdea și copilul de mine.

D. a început să scrie de câteva ori, dar s-a frustrat pentru că nu ținea pasul cu dictarea, iar eu nu am insistat. Își intră el în ritm încet încet.

La Marea Dictare din Chișinău de pe 31 august au participat peste 600 de persoane, iar la dictarea de pe 6 iunie, pe bulevardul central Champs-Élysées, au venit în jur de 5000 de persoane.

Despre Doina Ruști: – sursa Wikipedia –

Doina Ruști este o scriitoare și profesor universitar. Peste 40 de titluri din scrierile sale au fost traduse în peste 15 limbi, printre care germană, maghiară, spaniolă, engleză, franceză, italiană.

Fantoma din moară (2008), roman despre comunismul românesc, a fost distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România și tradus în germană, iar Lizoanca la 11 ani (2009) a primit Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române. Acesta din urmă a fost tradus în mai multe limbi de circulație, bucurându-se de cronici pozitive.

A mai scris Omulețul roșu (2004), roman primit călduros de publicul italian, Patru bărbați plus Aurelius (2011), Mămica la două albăstrele (2013), precum și un puzzle narativ – Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (2010). Romanul Zogru  (2006), recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor – Asociația Scriitorilor din București, a fost tradus în mai multe limbi. 

Manuscrisul fanariot (2015), Mâța Vinerii (2017) și Homeric compun trilogia fanariotă, completată tematic de două volume de povestiri: Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot și Depravatul din Gorgani.

Peste 40 de titluri din scrierile sale au fost traduse în peste 15 limbi, printre care germană, maghiară, spaniolă, engleză, franceză, italiană.

S-a făcut cunoscută și printr-o carte despre simboluri în opera lui Mircea Eliade.