Cred că e prima mea recenzie de film, dar mi-a plăcut atât de mult încât nu pot să nu vi-l recomand, chiar și vouă, care aveți copii mai mici, nu adolescenți. Dacă aveți copii mici, ca mine, la aproape preadolescență chiar, o să ajungeți acasă și o să îi luați în brațe și veți învăța să apreciați prezentul de o mie de ori mai mult.
Iar dacă aveți acasă un adolescent, filmul ajută mult la comunicare.
La finalul articolului aveți și trailerul.
Filmul românesc Marocco sau Mikado (jocul Marocco se numește acum Mikado și pentru publicul străin e mai ușor de înțeles) în regia lui Emanuel Pârvu, spune povestea unui părinte și unde poate să ducă neîncrederea în propriul copil. Când adolescentul tău începe să-ți trântească ușa în nas, să-și dea ochii peste cap sau să nu-ți răspundă la telefon, îmi imaginez că e greu să îți ții țiglele pe casă. Filmul nu este despre sex, droguri, sau băutură. O să vă suprindă. Este chiar despre viața reală și unde poate duce neîncrederea într-o familie. Este despre destin, despre ce ar fi fost dacă..Un film care te șocheză la final, te lasă cu întrebări la care tu singur poți găsi răspunsuri, și poți face propriul fir narativ al faptelor.
Replica preferată din film: Cu toții murim. Cine e de vină?
Ce mi-a plăcut
- Distribuția. Cum au jucat tinerii actori. Crina Semciuc, Ana Indricău, Tudor Cucu-Dumitrescu. Toți sunt absolvenți sau cursanți de Arte și se vede. Au jucat impecabil. O scenă din bucătărie cu Tudor, este mo-nu-men-tală. Pe chipul lui vezi furie și frică în același timp.
- Povestea fimului și ce ar fi dacă-urile
- Că vedem toate laturile emoționale ale personajului principal, tatăl, intrepretat de Șerban Pavlu. Îl vezi cum se dă mare față de toți, dar apuci să vezi în sufletul lui ce se întâmplă și aproape că poți să îl judeci. Zic aproape, încă nu i-am dat un verdict
Ce nu mi-a plăcut
Înjurăturile. Nu sunt vreo pudică, dar recunosc, de când am copii am cam eliminat înjurăturile din vocabular, ca să nu aibă copiii de unde învăța, știți cum e. Dar nu pricep de ce e nevoie să înjurăm în filmele românești. Eu cred că este vorba despre furie și durere și faptul că atunci când joci și ești puternic încărcat emoțional, probabil că înjurăturile ajută să fii mai natural în vorbire..
Da, recunosc, înjurăturile mă scot din mood.
Cadrele în care se vrea prea mult imitarea vieții reale și apare un curier in timpul unei discuții. Sau un cerșetor la geamul mașinii la semafor. Mă întreb dacă e o trăsătură românească asta, să faci o mie de lucruri în același timp.
Fun fact:
Am văzut filmul în prezența actorilor principali, a regizorului și a unor membri din echipa de filmare, împreună cu adolescenții lor (Emilia Popescu însoțită de fiica sa, Serban Pavlu, la fel, și regizorul Emanuel Pârvu). A fost o vizionare curajoasă aș zice, din partea lor pentru că e greu să deschizi calea de comunicare cu copilul tău adolescent.
L-am întrebat pe regizorul Emanuel Pârvu dacă recomandă și spectatorilor părinți să vadă filmul împreună cu adolescenții lor. A spus cu tărie: “Da, cred că atunci când ne cerem scuze trebuie să mai existe ceva după. Să întrebăm, cum pot repara greseala, cum pot ajuta?”
Cred totuși că noi părinții avem mai multe de învățat din acest film, dar sigur posibilitatea de a-l vedea împreună va deschide calea comunicării măcar pe tema filmului.
Trăiam cu impresia că atunci când mă uit la un film, românesc de obicei, trebuie să înțeleg ce a vrut să zică regizorul, exact. Și uneori mă tem că nu pricep. Dar cel puțin în opinia lui Emanuel Pârvu, din contră. Un regizor este fericit dacă fiecare dintre cele 400 de suflete dintr-o sală de cinema gândește diferit și vede altceva în film.
Despre traseul filmului MAROCCO / Mikado
Marocco a fost inclus în Competitia Internatională a TIFF Cluj și a fost proiectat apoi la Festivalul de Film ANONIMUL in Deschiderea Serii Filmului Românesc. A urmat un traseu de festivaluri internationale, fiind deja proiectat in Statele Unite, Germania, Italia, Israel, Franta, Indonezia, Luxemburg, Georgia, India, scrie Urban.ro.
Leave a Reply