Aș putea scrie multe pagini pe blog despre avantaje și beneficii, să dormi sau nu cu copilul în același pat până la nu știu ce vârstă. Dar nu aș fi sinceră cu mine, cu voi.
Adevărul e că deși îmi doresc uneori să mai doarmă și la el în cameră (și deja o face tot mai des), știu că o să îmi fie dor nu doar de brațele lui care mă caută și în care mă cuibăresc eu, ci și de aceste mesaje….
Mi-a spus să îi răspund în scris, și cu toate că i-am zis Da pe hârtie, nu a apucat să citească pentru că l-a bătut la cap micul Blond și s-a resemnat să doarmă la el în cameră. Și eu mă simt vinovată.. vinovăția de mamă cu gândul că nu va mai sta mult în patul meu, ceea ce da, e bine și sănătos pentru el.
Atât am avut de zis. Poza i-am trimis-o și lui pe mailul pe care îi trimit tot felul de conversații ale noastre sau poze și video și pe care o să le citească abia la 14 ani. Sper să nu uit parola până atunci:) Încă 7 ani!
Leave a Reply