Cred că e momentul să vorbim despre democrația părinților …în grupul de părinți al clasei. Poate nu știți, sigur nu știți, sunt președinta Comitetului de părinți în clasa lui D. Am decis să preiau acest titlu pentru că știam că nimeni nu îl vrea și recunosc, vreau să știu că dețin un mic control.. dar m-am înșelat. Trebuia să fi citit și eu înainte termenii și condițiile, vorba aia:  ce înseamnă să fii președinte de comitet de părinți. NU ești dictator, ci tot executant. Iată aici dacă sunteți curioși.

Ei bine, zilele trecute plecam de la radio și până am ajuns acasă s-a votat democratic pe grupul de părinți de Whatsapp, (cel ăn care e și doamna învățătoare) să se organizeze un Secret Santa la clasa 1, între colegi. Știți că sunt mare iubitoare de Crăciun, de cadouri, de sentiment de warm &fuzzy, și fapte bune, daar, daaar, la clasa 1, niște copii care abia s-au văzut la față anul asta de 10 ori.. cu temperamente diferite.. cum să știe să aleagă un cadou pentru un coleg? Nu am o problemă cu Secret Santa dar mi se pare prea mici copiii ca să nu fie frustrați când caută un cadou, care să se încadreze în buget (minor de 20 de lei).

Aș preciza aici că: nu îl las pe D. să se uite la jucării pe net pentru că va fi frustrat și mai ales invadat de prea multe jucării, nu deține autocontrol la vârsta asta, iar în magazin zilele astea, nu îl duc, no way.

Ei, și cine a fost Grinch-ul Grupului ? V-aș arăta o poză, dar vă las să vă imaginati dialogul: Au curs DA-urile pe grup, și un NU cu caps look. Al meu. Eu, fraieră, m-am băgat și în explicații. Bad move. M-am afundat și mai mult.

Pe scurt, treaba propusă de o mamă și susținută de TOATE, mai puțin de mine, stă așa: copiii să tragă la sorți numele, asfel învață să țină un secret (sigur, că fix așa își dorește și poate face un copil de 7 ani care pârăște tot ce aude si imită tot), va învăța să dăruiască și se va bucura de un cadou. Suma minoră e de 20 de lei. Imaginați-vă ce poți lua de 20 de lei, să îi și placă unui copil pe care nu prea îl cunoști. Si să nu îl arunci la gunoi a doua zi.

Eu am venit cu contrargumente și am fost pusă la zid

Nu suma era problema mea, ci faptul că dacă vrem să îi înveți bunătatea, hai să facem schimb de o jucărie, și chiar învață să doneze o jucărie dragă, nu ceva rupt cu care nu se mai joacă.

Sau măcar să confecționeze ei ceva, o felicitare, orice.

Știam prea bine că dialogul cu D va fi așa:

• Ce crezi că i-ar plăcea lui X?
• Nu știu.
• Uite, mâine mergi și încerci să fii detectiv. Să îl întrebi ce mașini îi plac, ce desene, vezi tu.
• De ce? Cum adică?

Pam pam. Vă jur că nu mai am timp și răbdare pentru mai mult. NU am. Al meu copil nu a simțit acest Secret Santa. Și firește că a picat pe mine, să găsesc cadou. Cel mai frumos și util, și probabil deloc pe placul unui copil de clasa 1: o carte!

Acesta era un alt motiv pentru care nu am fost de acord: pentru că știam că D. nu va sta să caute cadou, oricat aș încerca să îl implic. Pentru că tot EU am ajuns să mă ocup de cadou. Noroc că a vrut el să îl împacheteze.. și l-am lăsat în pace, nu am intervenit, deși mă moștenește la impachetat cadouri.. deloc frumos, dar cu intenții bune.

Vă spun sincer, că dacă nu s-ar fi simțit D. aiurea fiind singurul fără cadou și care să priveze un alt copil de cadou, nu aș fi făcut–o. De ce să facem toți ce vor restul părinților? Am mai trecut prin asta de câteva ori:

•  o dată când a venit un fotograf să le facă poza. Al meu chiar nu voia să facă poză. Mie mi-ar fi plăcut dar am învățat să nu îl presez la orice lucru pe care îl vreau EU. Firește, că iar, D. era singurul copil care nu ar fi făcut poză, nu ?
• când am fost întrebați dacă vrem să vaccinăm copiii. Eram singura care a zis POATE spre DA. In timp ce alti  făceau mătănii și cruci în fața telefonului.

Mă așteaptă încă 4 ani de așa ceva, deci trebuie să mă călesc, îmi spunea o colegă.

Uneori, intențiile astea bune pot fi exagerate. Sau nu ? Ce credeți? Am exagerat? Nu vreau să fiu nici mama Gică contra, dar nici obligată să fac ce vrea majoritatea. (da știu, asta e democrația)