Unul din şase părinţi nu își permite să aloce nici măcar 10 lei pentru cadoul de Crăciun, iar jumătate dintre părinții de la sate cu care cei de la World Vision au stat de vorbă ar ANULA Crăciunul.
Este dureros, pur și simplu.
Nu pot să nu fac o paralelă între ce văd la televizor în preajma sărbătorilor, părinții și bunici la magazine care de sf Nicolae se întrec în cadouri multe și scumpe, iar undeva în România paralelă dar cât se poate de REALĂ, părinților le este rușine pentru că nu au bani să le cumpere cele necesare copiilor, atenție, nu doar că nu își permit cadouri, ci nici măcar haine, mâncare, îmbrăcăminte, căldură. Lucruri banale pentru noi.
Ca părinte simt uneori și eu neputință când nu le pot satisface nevoile copiilor mei, dar nu pot compara faptul că se întâmplă într-o zi să nu le pot lua ce vor, cu un fenoment general. oamenii aceștia, așa trăiesc. Sunt convinsă că putem ajuta din puținul nostru. Acești copii nu vor jucării de ultimul răcneat, ci vor haine, sau cu ce să se încalțe. Și mai vor ceva. Să meargă la școală, și nici asta nu o pot face.
Vă las mai jos una dintre scrisorile scrise de copii pentru Moș Crăciun, iar la finalul articolului găsiți si date despre cum puteti ajuta copii cu un simplu SMS.
Dragă Moș Crăciun,
Când se lasă seara la noi în sat e liniște. Acum de când a venit iarna este tare frig și este și mai liniște. Îți scriu de la măsuța din camera mea, acolo unde eu și fratele meu mai mare, Alin, 12 ani, ne facem temele pe rând. Acum m-a lăsat pe mine pentru că i-am zis că vreau să îți scriu o scrisoare și că o să te rog să îi îndeplinești și lui dorința, dorința lui cea mai mare. (…)
Adu-ne tu, Moșule, hăinuțe și încălțăminte ca să avem ce ne trebuie și Alin să poată sa meargă așa cum își dorește la liceu în oraș. Și nu cumva să uit. Adu-ne și jucării și dulciuri pentru Elena căci tare mult se va bucura. Acum te las, Moșule, îl aud pe Frumosu’, cățelul nostru cum latră. E singura gălăgie pe care o aud seara la noi în sat. Uneori stau și mă gândesc oare ce se aude noaptea în orașele mari? Dar știu că o să aflu într-o bună zi când Alin o să meargă la liceu și o să mă ia și pe mine să văd cum e. Iar apoi când am să mă fac mare am să merg și eu la școală acolo, să învăț bine, să mă fac constructor, cum zice tata.
Noapte bună, Moș Crăciun,
Cu drag, Gabriel, clasa a III-a, jud Dolj
Iată studiul celor de la World Vision, în cifre triste:
“Eu cred în timp, Moş Crăciun! Tu crezi în mine?” – campanie lansată de World Vision România pentru a dărui un cadou copiilor din satele României
În România rurală, copiii cred în Moș Crăciun la fel ca cei din orașe. Au speranță, sunt cuminți tot anul, își ajută familia în gospodărie și își împart hainele și ghetele cu frații, pe rând, pentru a merge la școală. Însă oricât de mult își doresc să-și vadă copiii fericiți în ziua de Crăciun, părinții nu au bani nici măcar de suficiente alimente sau de lemne pentru iarnă.
Pentru Gabriel, Elena, Alin și pentru alți 2000 de copii din programele World Vision România din satele uitate de lume, fundația și-a propus să cumpere, cu ajutorul donatorilor săi, un cadou de Crăciun care să aducă o bucurie de copil. Dacă vrei să fii Moș Crăciun pentru un copil de la sat poți dona aici https://bit.ly/3kTvBUk orice sumă dorești sau prin SMS la 8864 cu textul SPERANȚĂ (cost 4 euro).
Leave a Reply