E așa frumos când te gândești la primul desen al copilului tău pe care să îl pui pe frigider lipit cu magnet …. Eu și taică-su lui D. visam la acest moment. Până pe la 4-5 ani nu făcea decât linii strâmbe și cercuri pătrate.

Pe la 5 ani jumate desenele au inceput să fie mai complexe: mai un soare in coltul foii sus, o floare, un cer, o căsuță.

Ei si uite așa primul lui desen și-a câștigat locul promis și asteptat pe ușa de la frigider. L-am păstrat, mai că îl înrămam. Bine că nu am făcut-o pentru că acum nu se mai opreste din desenat, surioarelor! Nu zic că nu e bine, creatie alea alea, dar eu unde păstrez toate desenele?

Au urmat: prima floare, primul om, prima mașină!

Acum sunt tot mai complexe, cu Moș Crăciun care urca pe bloc si își lasă sacul jos că e prea greu.

Aș vrea să scriu frumos și idilic cum o să îmi amintesc despre primul lui desen, daaaaar deja l-am uitat in multitudinea de desene pe care le face lately:)

Avem acum această problemă. Unde păstrăm desenele? Că toate sunt noi, cu elemente unice, upgradate, complexe, etc? Câte prime desene să mai păstrez?? Mi-e tare drag de ele: hai să îl păstrez și pe asta că e cu un lift, altul pt că e cu o rachetă si uite cum s-a gândit el la rachetă… scuze peste scuze și am un teanc de desene.

Am vreo 4 doar în portofel, ca să mă gândesc la el când nu e cu mine. Mai am unul pe care mi l-a făcut când era singurul nostru copil și atunci când am născut a vrut să am un desen de-al lui cu mine la spital.

Intr-o perioadă le stia pe fiecare in parte ( deh, ca orice artist care iși știe creatiile) și le căuta.

De când e la școală a început să deseneze din proprie inițiativă. La prânz ziua, când frati-su doarme și eu lucrez la calculator, el desenează. E minunat, nu mă plâng.
Zilnic, câte 2-3 desene! Deja l-au lăsat acurelele și cariocile.

Acum am altă dilemă. A inceput să îi placă și să aibă puțin mai multă răbdare să facă litere și să scrie cuvinte! Fac cruci și zic mersi cât l-o ține.
De câteva săptămâni tot scrie litere pe bilețele, uneori le nimerește intr-un cuvânt, alteori nu. Ne amuză că le scrie și citește de la dreapta la stânga. I s-a pus pata pe cuvântul AUR pe care îl scrie RUA și stau să mă gândesc de unde până unde?! Nu avem dram de aur, darmite să vorbesc de aur. 🤦‍♀️

In fine: și aici am început să păstrez biletele: primele litere, primul cuvânt, primele litere de tipar, mici/mari/ de mână.. Iar s-au adunat și mai urmează.

Azi ne jucam de-a restaurantul și mi-a scris prima comandă.

Prima propozitie, primul eseu, prima Predicativă, prima atributivă, doamneee câte prime dăți și câte amintiri și foi.

Nu mai zic de cele două teancuri de biblioraft parcă după 3 ani de grădiniță.

Când mă gândesc că vine și frati-su din urmă…

Gata știu, mă duc  să golesc un dulap!

Râd eu, dar îmi sunt tare dragi toate❤️ Pot doar să sper că una două din momente cheie le voi păstra și că nu contează dacă va fi de la primul cuvant sau propozitie, pentru că noi dăm viață și sens amintirilor.

Voi mai știți dacă ai vostri păstrau toate astea? Dar voi? Ce păstrați ? Cum le alegeți ?