Nu se poate, Murphy.. când ai o zi bună, vine cel puțin una greu de dus de te răpune!
Ieri, la ora 6,30 dimineața mă chinuiam să trezesc un copil pentru scoală și să adorm altul care s-a trezit neregulamentar de devreme..doh! e 6.30 și am nevoie de o juma de oră SINGURĂ să mă dumiresc:)
Trec 15 minute. Micul Blond nici o șansă să adoarmă la loc, iar frati-su se pare că e surmenat nene, după 2 zile de mers consecutiv la școală. La a treia a cedat. Nu a fost chip să ne înțelegem cu el să se dea jos din patul al doilea. Plecase de la el din pat, dar venise la noi.
Ora 7. Vă gândiți că beau o gură de cafea?:)) huh! Ce glumă bună! Nu am apucat decât să visez la ea și să îi rostesc des numele, poate-poate mă ajută. Pe jos în bucătărie micul Blond avea un tantrum de toată frumusețea pentru că nu îl las să mâzgălescă pereții ( consecință a faptului că s-a trezit prea devreme!) Iar frati-su în pat făcea tantrum pentru că NU vrea să se trezească ! Paradoxal, nu? Bai fraților, ia luați-vă nevoile fiecăruia și faceți schimb si toată lumea e fericită, inclusiv mama, subsemnata!
D. jur că era somnambul pentru că deși vorbea cu noi era clar că nu era în lumea reală, se credea în alt loc. Două zile consecutive a mers la școală.
Pentru că a fost tot bolnav la 2 zile plus zile libere de alegeri si ziua educatiei, in capul lui e totul talmes balmes:
-Nu vreau la școalaaaaaaa!
-Na, că începe show-ul, mustăcește taică-su! Te înteleg, la fel îmi făcea și mama mea, adică Buni.
În timpul asta eu am trecut la artileria grea, tineți minte?
Trag plapuma de pe el, și dacă nici asta nu l-a trezit, deschid larg geamul!:)
Asa că, fireste a rămas acasă.. să doarmă veți zice.
Ntz ntz ! A rămas acasă ciufut! Da, trezit la 6.30 degeaba, plâns, aia nu, aia nu, aia nuuuuuuu!
– Nu vreau la școalăă! Nu vreau sport!
-Bine, nu faci sport, hai la școală!
– Nu vreeeau!
-Bine, oricum e târziu nu mai ajungi, nu mai mergi la școală azi.
– Vreau la școalăhhhăăăă!
Somebody shoot me!
Între timp ăla micu’ mă trage de picioare să fie băgat în seamă!
Vă jur că am reușit să fiu calmă, dar asta doar pt că am avut o zi plină înainte în care am umblat prin oraș si mi-am încărcat bateriile. Căci de eram pe zero.. jar mâncau, cum se zice! :))
Acum serios vorbind. Veți spune că nu trebuia să cedez să îl las acasă, că așa se va învăța.. Ei bine, nu-mi pasă. Nimeni nu știe viitorul și chiar dacă l-ar știi, ceea ce ar putea să se întâmple nu-mi oferă delloc siguranță. În schimb să duc cu forța un copil la școală, un copil care e doar obosit și de aceea necooperant, mi se pare aiurea.
Cred că are nevoie să se obișnuiască cu trezitul devreme, dar nici la armată nu îl bag acum. Adică trebuie să învețe responsabilitatea, dar să nu exagerăm totuși. Are și el dreptul la zile grele. Nu îi pot imputa frazele de genul: Trebuie să te înveți de mic să te trezești, să nu dormi, să.. să ..! Uneori, mai ales când e somnul implicat, renunț la luptele de putere ȘI NU mă gândesc că îl las să câștige și mi se urcă în cap.
Sigur apare intrebarea: dar ce făceam dacă nu eram acasă și trebuia să merg la muncă? Ei bine, prefer să mă gândesc la asta când va fi cazul. Până atunci e pointless.
L-am ținut în brațe, cu nervii mei și dracii care stăteau la coadă să iasă din mine.. Dar m-am abținut. Și bine a fost!
Dă doamneeee, mâine să îl duc la școală!
#SisterhoodOfMotherhood
Aștept și povestile voastre. Cum faceți când nu mai vrea la școală?
Citește și:
Leave a Reply