Mă joc pe pat cu A., micul Blond, cum îi mai zicem noi în familie. Râde în hohote cât mă trage de păr, iar eu lăcrimez. Nu mi-e clar însă dacă de durere sau fericire când îi aud glasul. Mă uit la el și îl sorb din priviri, ca orice mamă cu puiul ei.

Îmi doresc să opresc timpul și nu doar că nu reușesc, dar parcă și fuge de mine. Nu pot prinde clipa, să o păstrez în minte pentru viitor, când vei fi mare,  iar eu voi simți lipsa chicotelilor tale seara în pat. Sigur, acum mă obosesc uneori nopțile nedormite pentru că tu ai chef de vorbă, dar știu cât le voi regreta peste 3-4 ani.

Mintea îmi zboară repede și nu mai poate sta locului, în PREZENT. Când mă uit la voi îmi imaginez cum veți iubi, ce prieteni o să aveți, ce materii o să vă placă, ce cărți veți citi, și da, câți copii o să aveți. Așa e mintea mea, nu stă într-un singur loc. Nu știu de ce fuge de bucuriile prezentului și mă aruncă în abisul viitorului.

Acum, când așteptăm primul nostru Căciun în patru, știu că va fi perfect de imperfect și-mi imaginez cum veți ține voi copiii voștri în cârcă ca să puneți steaua în vârful bradului.

               Vă doresc Crăciun fericit, cu multă gălăgie frumoasă în familie!