– Sunt 40 de grade afară, Alexandra, iar îți pui hainele negre și bocancii în picioare?

-Da, lasă-mă în pace, mama. Știi că nu port altceva! 

Cam așa erau dialogurile dintre mine și mama, la 16 -17 ani. Ascultam muzică rock și firește că nu mă puteam îmbrăca decât corespunzător găștii și alegerii muzicale. Așa că mereu aveam pe mine blugi negri tăiați (cu foarfeca de mine, nu îi cumpăram gata tăiați) și un tricou cu Metallica, Sepultura sau Pink Floyd. Eventual și cu o geacă de piele. Biata mama, o treceau pe ea toate transpirațiile când termometrele se înroșeau afară, iar eu suportam căldura, fără prea multe comentarii.

Niciodată nu pot spune că am avut acel simț al modei. Ba din contră, aș spune că am fost împotriva modei. Era jale dacă cineva încerca să  pună pe mine o rochie care nu era până în pământ sau o fustă de hipioată în care să mă împiedic.

Am crescut, și cu timpul am învățat să fac alegeri mai bune în domeniul modei. Însă unele tendințe mi se par de-a dreptul caraghioase. De exemplu, niciodată nu am înțeles de ce la prezentările de modă pe podium apar tot felul de manechine cu pălării gigant și haine extravagante pe care în mod cert nimeni nimeni nu le-ar purta în public. V-am zis, nu mă pricep la modă deloc.

Spre 30 de ani am început să mă îndrăgostesc de cămăși lărguțe, de colanți, de fustele plisate, de rochițe ușor peste genunchi. Bocancii i-am dat pe cizme sau pe botine de damă,  iar geaca de piele a rămas fidelă în garderoba mea, doar că acum e cambrată, și nu de motor.

Cât despre genți de damă, îmi plăceau cele mari și încăpătoare dar doamne ferește să fi avut ceva de piele. Pe vremea aceea se purtau gențile de fâș, late, în care azi ai pune laptopul. Acum visez la genți de piele, viu colorate, poate chiar galben, roși, cărămiziu de toamnă (să mai spele atâta negru purtat în adolescență).

De exemplu cum e această geantă:

Acum, la 30+ ador să răsfoiesc o revistă de beauty, doar așa, ca să-mi clătesc ochii. Și nu-mi e jenă să recunosc asta. Ador și să merg la târguri de haine cu fetele și să probez ținute. Căci de fapt, acum nu mai cumpăr doar o fustă sau o bluză, acum pot combina hainele astfel încât să am o ținută.

Pot spune că îmi place faptul că mai nou se poartă adidași la rochițe ușor elegante/casual, pentru că nu am fost fană tocuri niciodată. Fiind înaltă nu am simțit nevoia tocurilor.

Ce nu-mi place în materie de noi tendințe sunt pantalonii de trening cu tocuri sau mă rog, purtați ca fiind eleganți. Mă zgârie pe retină pur și simplu! Nu știu când a apărut această combinație dar mi-aș dori mult să dispară. Și eu sunt mamă casnică ( din nou), și stau în pantaloni de trening 90 % din timp, dar acasă. Nu pe stradă.

Îmi amintesc că bunica, draga de ea, îmi zicea că dacă o persoană iese dezbrăcată pe stradă, așa se lansează moda. Tind să îi dau dreptate în zilele noastre! Extravaganza e la putere!

Acest articol a fost scris în cadrul primei probe a competiției Superblog2019.