Nu degeaba se plâng părinții că sunt torturați de cei mici. Și nu, tortură nu este un cuvânt prea greu, vă asigur! Lipsa somnului este o tehnică de tortură. Dacă mai găsiți niște greșeli în acest articol, iertați-mă, scriu cu ochii încețoșați de somn.
După 4 ani jumătate, am luat-o de la capăt cu nedormitul..cu bună știință de data asta. Nu pot să cred, câtă inconștiență pe capul meu:) Dacă la primul copil nu știam ce mă așteaptă, ei bine, la al doilea copil cu bună știință am făcut-o și mă gândeam cu groază exact la asta: trezirile nenumărate noaptea, lipsa somnului care mă va transforma în zombie ziua.
De vreun an așa, eram un om normal cate dormea cat voia noaptea. Adica peste 6-7 ore. Eu decideam când mă culcam, ce-i drept nu și când mă trezeam. Dar de când a mai crescut D. nu se mai trezește mai devreme de 7-8. Parfum! Și era așa bine să dorm, să îmi pot controla somnul! Să nu mai decidă altcineva când trebuie să deschid ochii.
De ce nu dorm mamele noaptea?
La început a fost bine, în primele săptămâni A. dormea mult noaptea și oricum imediat ce îl schimbam și mânca, adormea la loc. De vis! Treptat însă, micuțul a început să fure timp, smecherul. Adică noaptea, după ce mânca holba ochișorii mari și rotunzi în tavan.. cam vreo oră, dacă nu mai mult. Să nu vă imaginați o clipă că părinții dorm și copiii stau treji cuminți. Nu, nu. Mă plimbcu el în brațe prin casă, pentru că doamne ferește să stea în pat treaz. Din baie în sufragerie, in bucătărie, pe hol, și iar de la capăt: baie, bucătărie, sufragerie, baie, bucătărie, sufragerie, baie, bucătărie, sufragerie., de zeci de ori. Mi se închideau ochii cu el în brațe. Asta când era liniștit!
Apoi a început să plângă din cauza colicilor, mereu la 4 dimineața, până la 5-6. Dă-i iar, Alexo, ture prin casă, evită pe cât posibil camera celui mare ca să nu îl trezesc și pe el. Uneori mai făceam cu schimbul cu soțul, și îl plimba și el, dar la 5 dimineța trebuie să plece la serviciu. Dacă are o zi bună, A. mai doarme încă o oră până la 7. Apoi, musai mă trezește. Fug din cameră ca să nu-l trezesc pe ăl mare (acum cât nu e la grădi, altfel îl țin în cameră să plângă ca să îl trezească :))
Ce fac mamele ca să nu adoarmă noaptea? Netfliiiix
Nu ne lovește brusc insomnia pe toate, doar pe cei mici. Ai zice că nu ai cum să dormi când un bebeluș urlă din toți plămânii. Well, nu chiar. Atât de tare mă cupride oboseala încât ochii sunt tot mai grei și îi închid. Da, pur și simplu cedez.
Inițial mi-am zis că sigur adoarme repede copilul după ce mănâncă, dar nu. Așa că fie citesc, deși mă cam adoarme cititul, recunosc. Fie telefonul mobil rulez: intru pe FB pe grupul de mame unde găsesc femei cu ochii împăienjeniți ca mine cu care mai schimb o vorbă și facem haz de necaz. Sau NEFLIX. Câd mă gândesc că am crescut un copil fără Netflix și seriale, noaptea! Pti, ptiu!
În sfârșit s-a făcut dimineața!
Și cum stau noaptea trează uitându-mă la geam cum se crapă de zi, ceasul arată ora 7 sunt deja fresh, ce să mai. Am dormit 3 ore puse cap la cap, ceea ce e mult, vă zic. Dacă D. merge la grădiniță, încep să îl trezesc și îl pasez pe cel mic lui taică-su, ca să mă pot juca în voie cu D. Dimineața, râsul și gâdilatul sunt obligatorii! Apoi îi fac un mic dejun rapid, se spală, îl îmbrac. Fac schimb de copii cu soțul: il duce el pe cel mare la grădiniță și eu rămân cu cel mic. Dar săptămâna asta am stat cu amândoi acasă. Bliss!
Pe la 9 deja leșin fără mâncare și tânjesc după o cafea. Pe stomacul gol nu pot niciodată să beau cafeaua. De obicei încep să strâng ce a rămas de aseară în bucătărie, iar dacă cel mic e treaz sigur vrea numai în brațe. Uneori mă mai salvează sistemul de purtare, dar nu are chef de el mereu. Și uite așa trec minute, orele, mă tot uit la ceas și mă îmbărbătez că vine ora prânzului și poate poate dorm copii, măcar ăla mare care se agită de zici că a băut cola cu ciocolată. De fapt, se plictisește, săracul. Nu-l pot condamna.
Micul dejun de la ora 12 – brunch-ul mamelor
Pe la ora 12 ajung să încropesc și eu un mic dejun cu resturi de la D. eventual. Un fel de brunch al mamelor, știți? Dacă nu se poate dezlipi de mine cel mic, asta e, va avea firimituri de mâncare în cap. Să-și asume, nene, dacă nu vrea să doarmă în patul lui. Momma needs food, ca să îl alăpteze!
Bine, poza e de la un brunch in deplasare la cumpărături.
Câte dintre voi nu ați mâncat micul dejun pe la ora prânzului? Bine mi- a zis o prietenă recent: micul dejun de ora 12 este cel mai sfânt. Mănânci ce apuci, cum apuci.
Nu stiu cum au rezistat părinții noștri dar eu, când copiii mei vor face 18 ani le voi bate la ușa camerei, la ora 2 dimineața, (eventual după un party) și voi face zgomotul acela asurzitor de plânset. Vreo zeci de minute, poate o oră. Cine se mai bagă ?:)) va fi secretul nostru.
Leave a Reply