Nu mă pot plânge că am avut o sarcină dificilă a doua oară, dar comparând-o cu prima a fost totuși mai grea, mai obositoare. Am dus-o mai greu pe picioare. Din luna a 5-a nu mai puteam sta jos mai mult de 20 de minute fără să mă ridic, pentru că presiunea pe care o punea bebelușul care era poziționat foarte jos, mă incomoda fantastic.
Este foarte important să ai încredere în medicul tău
Spun asta pentru că în zilele noastre, începi să îți pui întrebări dacă sunt necesare atâtea analize de sânge și ecografii. Poate crezi că sunt bani aruncați, costă prea mult, (și da costă!), dar absolut nici o analiză nu e inutilă pentru că îți spune detalii despre cum se dezvoltă copilașul tău.
Vă rog, viitoare mame: nu vă lăsați pe seama zicalei: mă simt bine, nu trebuie să fac chiar tot ce îmi zice medicul.
Am ales același medic ginecolog și la a doua sarcină, deși nu mai aveam abonament la clinica respectivă. Însă am încredere în doctoriță, așa că nu a contat că m-am plimbat pe drumuri printre trimiteri sau am plătit uneori în plus niște analize.
Toate ecografiile morfologice au ieșit perfect, și la 36 de săptămâni medicul ginecolog m-a pus să fac o ecografie de control. Sinceră să fiu, parcă nu-mi aminteam să fi făcut și la D. această ecografie dar nici prin cap nu-mi trecea să nu o fac, deși m-a costat vreo 550 de lei. Ei bine, așa s-a descoperit că în ultimele 2-3 săptămâni pierdusem lichid amiotic. Nu se știe în ce împrejurări, dar ajunse aproape de nivelul minim. Dacă scădea mai mult, viața bebelușului ar fi fost în pericol ca și dezvoltare cerebrală și nu numai. Repet, eu chiar mă simțeam bine, la fel și bebelușul care se agita de zor, dar normal în burtă.
Medicul ginecolog mi-a dat niște pastile care au făcut minuni în câteva zile. (nu vă scriu numele medicamentului pentru că nu consider că am acest drept și nu vreau ca cineva să ia medicamentul fără consultul medicului). M-am chinuit să cumpăr flaconul de la farmacie pentru că nu se găsește peste tot, și îmi amintesc că am avut discuții la casă pentru că era o ditamai coada la farmacie și mi-era jenă să mă bag în față. Când am ajuns acasă, firește că am citit despre medicament pentru că scria pe el că are sânge de vițel. Lucru care m-a îngrijorat puțin, mi se părea ciudat, dar am luat tratamentul întocmai prescris. Câteva zile mai târziu am fost la control, în ziua de Paște, și eram aproape sigură că voi naște atunci. Doctorița încerca să facă tot posibilul să mai tragem de timp încă 3 zile, măcar să împlinesc 37 de săptămâni. La ecografie, nici medicului nu îi venea să creadă. Medicamentul, dar și cei 3 litri de apă băuți pe zi, au dat roade ! Nivelul lichidului crescuse, suficient încât să mai stea la căldură bebelușul cel puțin 1-2 săptămâni, dacă nu mai mult (să sperăm).
Din fericire nu a fost o situație complexă în cazul meu, dar care ar fi putut avea urmări grave, chiar la final de sarcină, dacă nu făceam ecografia. Monitorizarea corectă a sarcinii poate ajuta enorm bebelușul. În ziua de azi se fac minuni cu o pastilă, nu mai zic de operații în uter.
Așa că, vă rog, viitoare mame, grijă mare și profitați de miracolul medical din zilele noastre.
Cu câteva săptămâni înainte de acest episod, am povestit cu Ruxandra Luca, care are rubrică de parenting la Neața cu Răzvan și Dani, despre monitorizarea sarcinii și cât de important este să urmezi sfaturile medicale. Și mai zici că nimic nu e întîmplător!
Să auzim de bine!
Leave a Reply