Murphy s-a mutat la mine acasă

Ajung să cred că Murphy s-a mutat la mine de când m-am născut, nu de când AM născut, așa cum credeam eu. Povestea de mai jos a durat o oră, voi o veți citi în 3 minute, dar eu am simțit că a durat o veșnicie!!!

Acasă.. liniște, copil la grădiniță, eu mă apuc de lucrat la un reportaj audio, ceea ce înseamnă că trebuie să dau confortul laptopului meu pe hardughia de PC al soțului (mânca-l-ar mama pe el pe calculator că doar pe el merge programul Cool Edit!).
Încep sistematic să traduc o voce și observ că nu pot muta un track, nu voia mouse-ul și pace! Alte comenzi erau ok.

Concluzionez că de vină este clar mouse-ul, și  iau altul  de rezervă, dar nu avea baterie. Încep să răscolesc toată casă și ajung la jucăriile lui D. pe care le verific la sânge dacă au baterii. Majoritatea nu mai aveau nici ușița de la baterii (parents, you know what I mean), altele aveau baterii dar erau terminate. În sfârșit găsesc o baterie cu o urmă de energie, încerc să o pun în mouse, dar e prea mare:)) Mbun. Revenim, căutăm baterii subțiri (AAA pentru cunoscători). Găsesc, iar încerc, mouse-ul nu mai merge deloc.

Sun soțul. În timp ce îi explicam ce mouse am în mână, cel de rezervă cum credeam eu, constat că nu mai avea rotiță, iar Ș. mă lămurește că e stricat și i l-a lăsat copilului să se joace cu el. Dar îmi zice de unde să iau ALT mouse. (stiu, avem magazin de mouși acasă). În sfârșit reușesc să îl fac să meargă. Pe mouse, că programul tot nu voia să ia comanda esențială pentru un reportaj cu peste 20 de trakuri de mixat și bibilit!

O iau băbește: dacă nu e mouse-ul, e programul de vină, siiiigur. Decid să dezinstalez programul (big mistake pentru că aveam licentă pentru el dar nu mai stiu unde am pus-o) și re-instalez același program, dar downloadat liber de pe net. Trial version.

Merge, zic eu.. Termin tot într-o zi nu am nevoie de 21 de zile cât e trial version-ul. .. dar constat că nu salva decât 60 de secunde, nu mai mult. Ce mă fac?! Insist, o iau de la capăt și reascult un material brut de 8 minute, îl curăț din nou și il salvez, de data asta cu alt format și cu pumnii strânși de frică.

Umblu orbește pe la setări și nu știu cum dar reușesc să îl fac să salveze cât vrea mușchiul meu. Pfiu! Dar îmi țâțâia inima, recunosc la gândul că poate poate nu voi putea salva în final tot reportajul, care mi-a luat 2 ore jumătate să îl montez. Deja aveam scenarii de backup în cap: dacă nu vrea.. sun la radio la colegii de la IT, și îi rog să intre remote să îmi salveze munca pe alt calculator. Sau mai bine îmi sun soțul, că asta face și el toată ziua.

Din fericire totul a ieșit cum trebuie, am verificat de n ori ca reportajul final să aibă lungimea potrivită și să sune impecabil. Asta ca să știți, și behind the scenes, când veți asculta duminică, 17 septembrie, la Lumea Europa FM, reportajul.

Cu bine,  Alexa