Vouă părinților, nu vă e dor să vorbiți la telefon în liniște?

– Alo, ce faci? 

– Bine, îl pregătesc pe copil de grădiniță. Pe fundal se aude: Mamiiii, nu vreau bluza asta!!! Nu vreau să mă îmbrac și să merg la gradiniță!! Îmi dai ciocolată?

Mă încăpățânez să continui conversația și mă risc la întrebarea: Tu ce faci? care știu că necesită atenția mea 100%. În secunda doi începe D. cu întrebările: Cu cine vorbești? Vreau să eu telefonul!!! Respir adânc, îi răspund copilului, timp în care zic DA-uri aprobatoare și de complezență interlocutorului meu.

Simt de neuronii se aglomerează și fac grevă în cap, spunându-mi: vrem să ascultăm ce zice prietena ta!!! dă sonorul (copilul) mai încet!! 

– D. nu te sui pe masă! Scoate mâna din nas. 

Obosită, închei discuția în speranța că voi reuși să o continui într-un alt moment al zilei.

Recunosc că atunci când sunt și eu la capătul celălalt al firului și o altă mamă încearcă cu disperare să mențină discuția, o înțeleg perfect, dar am impresia că nu mă ascultă, oricânt de mult ar vrea ea.

Vouă părinților, nu vă e dor să vorbiți la telefon? Discuțiile alea lungi din care să înțelegeți ceva? Bârfe cu fetele sau meciuri și mulți cai putere (scuze, nu stiu despre ce vorbesc băieții ca băieții:)?

Mai țineți minte? Ați prins sigur centul de weekend de la Connex! Mai știi cum e să poți vorbi la telefon fără întreruperi, fără ca neuronii să se împartă în 15, fără să fii nevoit să te scuzi interlocutorului la fiecare 3 secunde, fără să suferi de sindromul Tourette:)  Căci îmi amintesc când mi-a zis asta un coleg tată, cu o vastă experiență. Avea mare dreptate!

Practic, încerc să găsesc un moment al zilei în care pot vorbi la telefon în liniște. Să savurez conversația aceea

Dimineața nu se poate. Doarme copilului. În drum spre muncă, ești în trafic și nu e indicat: nu se aude bine și trebuie să fii atent la drum, indiferent dacă ești șofer sau pieton. La muncă, ce să vezi, muncești și nu poți sta la taclale pentru că nu de aia ești plătit.

Seara acasă când ajungi, copilul te ia de nou, și pur și simplu îți vine să bagi telefonul într-un sertar sub cheie pentru că oricum nu are nici un sens să răspunzi la telefon cu copilul lângă tine. (chiar dacă te bate gândul să te închizi în baie)

Jur, cred că o să ajung să îmi programez în agendă și când să vorbesc la telefon. Ah, ce vedeți în poza nu se mai aplică la mame..NEVEEEER EVEEER!! O să le întreb pe cele care au copii peste 14 ani, căci doar la ele cred că mai există speranță.

 

Oare am vorbit destul la telefon în tinerețe? Acoperă timpul pe care nu îl mai pot aloca acum conversațiilor la telefon?

De ce îi răspund copilului când vorbesc la telefon cu cineva?

Într-o lume ideală, ar fi normal și firesc ca cel mic să aibă o ocupație cât timp noi vorbim la telefon, sau să nu îl băgăm în seamă pentru că el vrea atenție. Da, ar fi. Am încercat varianta să îl las în pace și să îl ignor. BAD MOVE. De ce? Pentru că dacă nu le răspunzi vor insista și mai mult și nivelul de frustrare va atinge un nivel maxim pe care vrei să îl eviți,  pentru că va țipa și clar nu vei mai putea vorbi.  Mi se pare firesc să fie supărat pentru că nici mie nu îmi place când soțul vorbește la telefon și nu îmi răspunde când îl întreb ceva. Totuși, nou adulții urmăm niște reguli ale societății pe care și cei mici ar trebui să le știe, și care nu  înseamnă că îi iubim mai puțin.

Câteva reguli pe care mă străduiesc să i le explic. Sublinez, mă străduiesc:

• Atunci când cineva vorbește, (ATENȚIE; NU DOAR ADULȚII, chiar și alt copil)  NU trebuie să vorbească în același timp și să întrerupă conversația
• Trebuie să aștepte să termine cineva de spus ce are de zis și apoi să vorbească
• Este un bun exercițiu pentru a învăța răbdarea

Însă toate de mai sus sunt valabile dacă îi spun înainte că voi vorbi la telefon în următoarele minute și aș dori să mă înțeleg cu acel cineva și să nu mă întrerupă. El poate face altceva cât timp vorbesc eu la telefon.

Eh, bine, nu vă îmaginați că și funcționează mereu, dar o dată dintr-o sută merge, și încet încet, în pas de melc, pe la 7, 8 ani, poate va stăpâni și arta răbdării:)

Voi aveți vreo tehnică specială, vreun super secret înafară de închis în baie, când vorbiți la telefon? 🙂 Aș vrea tare mult să aflu! Sau măcar să-mi ziceți dacă sunteți în asentiment cu mine! Vă doriți să vorbiți în liniște la telefon?