Aseară, soțul grijuliu îmi dă sms: vezi că freezing rain și este sticlă pe jos. Eu îi răspund cu un aer de superioritate:

Știu, dragă. Toată ziua am citit prognoza la radio și v-am zis vouă la știri de freezing rain și polei. Dacă nu mă asculți, măcar la radio …, am încheiat sms-ul.

Când ajung acasă, uit că trebuie să cobor o pantă și, deși eram în viteza a doua..mă duc și mă tot duc. Ca prin minune nu cad într-o mică râpă. Picioarele îmi tremurau și mă gândeam: să îi zic sau să nu îi zic soțului ? Să îi dau satisfacția că a avut dreptate ?

Înclinam spre nu, dar m-am gândit că am nevoie de sfaturi pentru condus în situații extreme, pentru momentul când voi pleca a doua zi la serviciu. Adică azi. Dimineață.

Ora 6 și 20. Urc în mașină și până se dezgheață parbrizul decid să fac ceva util: să caut pe net cum să urc o pantă cu polei. Nenea din articol mă dezamăgește complet cu concluzia: nu poți urca decât dacă ai mașină 4X4. Aleg să nu mai citesc, mai rău îmi fac.

Mă gândesc cu groază la momentul în care voi urca panta.. De fapt sunt 2, doar că nu am apucat să ajung și la a doua (aia mai scary) pentru că..ați ghicit, nu am trecut de prima pantă. A fost ca-n filme: am urcaaaat ușor până când nu am mai urcat. Am rămas acolo, mașina aluneca în toate direcțiile și asta a fost. În zadar am încercat eu să mai fac balans pe porțiuni cu zăpadă. Deși nu era nimeni pe drum, nu puteam lăsa mașina în vârf de deal. Așa că … ați ghicit. Am dat cu spatele înapoi, în pantă și curbă până acasă. Să știți că nici asta nu a fost ușor. Dar am supraviețuit.

Am parcat mașina ca o doamnă în fața casei, și am decis să merg cu rata la radio.

Și mi-a plăcut foarte mult. Tot ca o doamnă mi-am scos tacticos crema de mâini din geantă și am parfumat a citrice tot autobuzul. Am ascultat povești, bârfe din sat, cine cu cine mai e cuplat, care pe unde lucrează, ce salariu mai are lumea (o femei care face curat la o casă cu 3 camere nu voia 120 de lei! ), cum s-ar zice am luat pulsul satului. O doamnă la vreo 50 de ani, tare veselă și vorbăreață era foarte încântată că și-a revăzut în autobuzul de 7.20 dimineața, o prietenă cu care nu a mai vorbit de mult. Și i-a îndesat 5 lei în buzunar ca să îi ia o ciocolată fetei ei. “Da te rog să îI iei fetii ciocolata, da?”, concluzionează femeia.

Acum îndrăznesc să vă întreb: voi doamnelor nu aveți un nod în gât când trebuie să circulați pe polei sau zăpadă cu mașina? Domnilor, sunt sigură că depășiți mai ușor aceste grele momente. Care e secretul? Vrem și noi să îl știm odată pentru totdeauna, ca să nu mai apelăm pe viitor la voi!