Multă vreme am crezut că nu mai există reviste bune pentru copii, câtă vreme nici presă scrisă nu mai există, iar totul a devenit doar comercial și atât, fără un dram de educație sau creativitate.

Ei bine, mă contrazic. Am descoperit întâmplător Fabulafia.  Este mult mai complexă și mai utilă decât revistele care mi-au marcat mie copilăria.

Revista, spre deosebire de cărți, este interactivă, are informații extrem de utile, rubrici, continuitate, știi că te vei întâlni cu personajele preferate în următoarele numere și cred că așteptarea este un exercițiu bun de cultivare a răbdării. Îmi amintesc și acum cât așteptam să iasă câte un număr din Mickey Mouse.

Dar Fabulafia e cu totul și cu totul altceva și mă bucur că cineva a crezut atât de mult în idee încât să o lanseze pe piață. Cristina Durică mai exact, este mama spirituală a revistei care a luat naștere când nici nu se aștepta. Revista era doar în stadiu de proiect, când Cristina a fost invitată la o emisiune de radio, și întâmplarea a făcut să fie ascultată de cineva care s-a oferit să îi printeze câteva numere din poveștile strânse de ea până atunci.

La librăria Merlin, unde Cristina își petrecea timpul cel mai mult, veneau mulți copii să cumpere cărți împreună cu părinții lor. Așa a constatat căcei mici vor mai mult de la o poveste, nu se mulțumesc doar cu morala,explică Cristina. De exemplu, în revistă sunt două rubrici scrise în parteneriat cu cele două mari institute culturale: englez (British Council) și francez (Elvira Popescu).

Sunt povești scurte scrise cu vocabular facil pentru copii care învață de câțiva ani limbile străine. Și am remarcat că poveștile sunt gândite în altă limbă și nu scrise în română și traduse.

O altă rubrică ce îmi place foarte mult este cea a experimentelor. Împreună cu cei de la Orășelul Cunoașterii, copiii pot face acasă tot felul de experimente ușoare și fun (fără să arunce casa în aer!).

Pictofabula este o altă rubrică, aș spune cool, pentru că este prezentat câte un pictor renumit, iar celor mici li se explică pe înțelesul lor, cum pictează, ce culori folosește, ce imagini. Este imposibil ca la finalul lecturii cei mici să nu încerce și ei să picteze ca el. Pur și simplu îți scoate curiozitatea la iveală.

Rubricile sunt foarte bine gândite și foarte utile pentru copii cu vârste de la 6-7 ani în sus. Cristina spune că revista este pentru copiii care CITESC SINGURI, pentru că poveștile și rubricile sunt scrise de așa manieră, încât li se adresează direct celor mici, care nu au nevoie de un adult să le citească.

Poveștile din Fabulafia sunt unice, scrise doar pentru revistă și nu le veți găsi în altă parte. Oricine poate scrie povești aici, dovadă că scriu atât oameni care cu asta se ocupă, cât și copii sau adulți cărora le place să scrie sau să deseneze din pasiune.

Găsiți revista la Cărturești în magazine si online, pe Fabulafia.  Apare la 3 luni și vă puteți face și abonament. Mai găsiți numere vechi, doar de la nr 4 în sus, din păcate.

Mai bine vă convingeți singuri, căci găsiți și online câteva povești, așa, cât să vă deschid apetitul și să vă creez dependență. Pe mine m-au inspirat să-i inventez povești lui D.

Fabulafia are deja 9 numere și când am început să le răsfoiesc (pe toate!), nu mă puteam opri. Am citit pe nerăsuflate poveștile. M-am oprit la una care a devenit preferata mea pentru că m-a trimis imediat într-un tărâm magic: Caruselul – de Cristina Andone. Cred că tema m-a cucerit cel mai mult. Caruselul povestește despre scurgerea timpului, despre timpul care se suspendă într-o librărie  sau într-un carusel. Simt că în aceste locuri timpul ne lasă în pace, putem să fim ce vrem noi, mi-a spus Cristina Andone pe care am cunoscut-o  la lansarea celui mai recent nr. Fabulafia.

Prin povești încerc să mă apropii de cei din jur, să îi înțeleg mai bine și ei să ajungă la mine în felul acesta”. 

 FOTO: de la lansarea nr 9 al revistei Fabulafia. De la stanga la dreapta: Cristina Andone, Cristina Durică și subsemnata. 

Cristina este un om fantastic, care nu știu cum își găsește energia și mai ales timpul să scrie.

C. Andone: „Prima poveste de fapt nu a fost pentru copii mei, și nici pentru copilași mai mici. A fost o poveste pe care am creat-o la Harvard, la un curs de scriere creativă. Era o poveste despre o femeie aflată într-un prag al indeciziei. Cred că de fapt în sufletul meu am fost tot timpul un scriitor. Mi-a plăcut să creez povești, să spun altora ce văd în jur și să recreez lumea altfel. Prin povești încerc să mă apropii de cei din jur, să îi înțeleg mai bine și ei să ajungă la mine în felul acesta”.

C. Andone: „În copilărie îmi plăceau povești spuse de tatăl meu. El a fost primul povestitor. Îmi plăceau și poveștile rusești, Bețișorul Fermecat, Mark Twain mi-a plăcut foarte mult, (mă identificam cu Huckelberry Finn).” 

Are doi copii, măricei ( aș spune eu ) care îi și calcă pe urme, și nu știu când are timp să scrie pe lângă job. A lucrat în publicitate și apoi încet – încet a devenit trainer de creativitate.

C. Andone: „Scriu pe unde apuc, pe un colț de masă în bucătărie, în cafenele, nu am un cuib de creativitate în sensul romantic.”

În 2011, a scos seria de 9 cărţi, ”Poveşti din lumea muzicală”, în care încearcă să îi împrietenească pe copii cu muzica, fără să le prezinte biografii plictisitoare. Ea încearcă să coboare muzica clasică de pe piedestalul culturii înalte si să o  aducă pe raftul de jucării.

„Chopin este prezentat ca fiind mai degrabă un spiriduș timid, nostalgic, care locuiește într-o salcie plângătoare și are un animăluț de companie un unicorn, pe nume Vis. 

Beethoven – muzica lui este foarte eroică, puternică, și atunci l-am prezentat ca pe un spiriduș năvalic. El va locui într-un stejar și va avea ca animăluț de companie un leu, puiul Ludvig.„ 

 La plecare, Cristina mi-a făcut cadou o altă carte minunată scrisă de ea, Enescu și hora razelor de soare, pe care o mai găsiți aici.

Cristina este și o mamă cool. Vrea să scoată primul roman alături de fiica sa Thea, de 13 ani, lansarea primului lor roman.

C. Andone:„Thea are în pregătire un roman grafic, iar eu primul meu roman, (Plec. Roman cu publicitari – Măgari și umbre) visez să îl lansez împreună cu Tea când vom avea amândouă aceeași înălțime – mamă și fiică. Mai exact pe 1 aprilie, la Editura Univers.

Visez și eu să reușesc să mă implic în lumea copilului meu atât de mult, în viața asta agitate pe care o duceam, așa cum reușesc și Cristina Andone și revista Fabulafia.