În ziua de azi, când colegii de clasă nu mai sunt vecinii de bloc, vecinii de scară sau măcar de cartier, copiii își mențin relațiile de prietenie prin whatsapp începând chiar de la 9-10 ani. Colegii de clasă locuiesc în cartiere diferite așa că nu au cum să mențină legătura decât prin telefon. Iar vârsta la care copiii primesc telefon scade. Sunt copii care primesc telefon în clasele primare, alții la gimnaziu, sub presiunea la care sunt supuși părinții ca al lor copil să nu rămână singurul fără telefon și să fie exclus din grup.

Iar părinții trăiesc multe stări de conflict pe mai multe niveluri: cu sine (pentru că părintele nu vrea să îi dea copilului acces la telefon și la discuții pe interminabile pe whatsapp care îl vor ține legat de telefon), cu soțul/soția (poate nu au aceeași viziune asupra subiectului) și mai ales cu copilul care doar vrea să fie inclus în gașca de la școală.

• Conform unui studiu al organizației Salvați Copiii România (2025), aproape jumătate dintre copii (48,3%) petrec peste 6 ore pe zi în mediul digital, iar cea mai mare parte a acestui timp este alocată rețelelor sociale, unde simt presiune, suprastimulare și, uneori, respingere. Riscul cel mai mare de transmitere a informațiilor personale este prin mesageria privată, unde fetele au afirmat că au făcut acest lucru într-o măsură semnificativ mai ridicată decât băieții (86% vs 72%), arată datele celei mai recente cercetări realizate de Organizația Salvați Copiii România,în 2023, “Conduita tinerilor pe rețelele de socializare”.
• Mai multe informații despre datele din studiu, mai jos în articol.

Este realitatea zilelor noastre și în momentul în care părinții îi iau un telefon copilului trebuie să accepte și acest aspect, acel al socializării online, indiferent de vârstă. Este un bun prilej de a explica copilului și regulile care vin la pachet cu telefonul și discuțiile de pe whatsapp?

Copiii sunt asaltați cu mesaje, la ore târzii în noapte, se tachinează, lucruri pe care le pățeam și noi la școală, dar acasă situația se oprea pentru că nu aveam acest mod de a comunica între noi. Comunicam cel mult la joacă afară în fața blocului dacă ne cunoșteam colegii de clasă din cartier. Copiii azi sunt în multe grupuri, fac bisericuțe online, se jignesc de cele mai multe ori fără să știe să fără repercusiuni pentru că adulții nu sunt în grupurile lor.

Ce pot face copiii agresați? Ce pot face părinții celor agresori? Chiar și fără bullying, cum îi ajutăm pe copii să gestioneze a fi într-un grup ucu reguli de bun simț?

Bogdana Păcurari, psihoterapeut de familie, spune că noi, părinții de acum ne confruntăm cu o situație nouă, prin care nu a mai trecut nicio generație, așa că nu avem repere, nu avem cu ce compara sau ce soluții să găsim pentru că totul este nou, „motiv pentru care părinții sunt, efectiv foarte bulversați și foarte contrariați”.

Interviul integral cu psihoterapeutul Bogdana Păcurari

Alexisme: Ne poți da câteva sfaturi pentru părinți, ce să le spună despre cum să discute cu colegii pe grup?

Bogdana Păcurari, psihoterapeut: E un subiect foarte sensibil și foarte important în același timp, pentru că într-adevăr, este un lucru cu care se confruntă o mare parte a generației noastre, mai ales datorită faptului că sunt situații extrem de noi. Nu s-a mai confruntat cineva cu ele până acum în istorie, motiv pentru care părinții sunt, efectiv foarte bulversați și foarte contrariați cum ar trebui să abordeze situația respectivă, pentru că n-au mai trecut niciodată prin așa ceva. E unul din motivele pentru care cumva simțim că nu știm cum să abordăm situația, pentru că în același timp părinții vor să-și protejeze copiii. În același timp ai vrea și să restricționezi accesul datorită faptului că știi care vor fi efectele, dar apoi va fi considerat un outsider copilul tău, și de aici vine provocarea părinților. 

De aceea am început cu partea de dificultate a părinților, pentru că probabil unul dintre cele mai importante lucruri înainte să abordăm copilul este să stau cu ce simt eu, să pot să înțeleg de ce îmi este greu să abordez asta, ce înseamnă pentru mine că trebuie să gestionez așa ceva. Care sunt fricile ce mi se activează pentru că și părinții, când vorbesc între ei, constată de multe ori că nu toți simt același lucru. Unele lucruri le simțim în comun, cum ar fi acesta, că sunt de prima dată puși și în situația asta și nu știu cum să reacționeze, dar fricile pe care le au, nu sunt întotdeauna aceleași, dat fiind faptul că nu avem toți aceleași experiențe grele de dinainte. Și atunci aici e o oportunitate.

Prima dată înainte să discut cu copilul și asta e valabil la orice problemă, la orice dificultate, la orice impas din creșterea unui copil, când am niște emoții puternice și îmi este greu să abordez ceva. Prima dată să stau și mă gândesc de ce îmi este greu să raportez lucrul respectiv, care sunt motivele pentru care se întâmplă asta, o dată parte că n-am cunoștințele necesare, îmi trebuie niște informație.

Doi: probabil că îmi provoacă emoții, sentimente pe care nu știu să le gestionez.

Trei: Îmi este teamă că n-o să avem aceeași părere ca și părinți, că n-o să avem aceeași părere cu ceilalți părinți din grup, cu școala și așa mai departe. Deci prima dată să fac această introspecție. După ce am făcut asta și-mi este foarte clar care sunt lucrurile care mă împiedică sau cu care-mi este dificil, atunci teoretic am gestionat deja zona de disconfort și nu mă mai duc să port discuția cu copilul din “activare”.

Dacă e să ne întoarcem în trecut la felul în care noi am crescut, unul din motivele pentru care am fost supuși la pedeapsă, punitivitate este pentru că în momentul respectiv părintele nu-și putea conține emoțiile pe care le simțea. Și atunci motivul pentru care începem cu această introspecție este ca în momentul în care încep să confruntăm cu copilul, să nu mai fiu în emoție, adică să nu mai am comportamente care să-mi vină din amigdală, din emoție, ci să fie un cortex pre-frontal, adică în rațiune, să pot să port conversația cu copilul în care, și aici e foarte important să pot să îi gestionezi emoția lui, pentru că probabil urmează să spun niște lucruri ce nu-i vor plăcea copilului pentru că nu-i voi spune că are acces nelimitat la whatsapp, că poate să intre pe toate canalele pe whatsapp, că are acces nelimitat la youtube și așa mai departe. O să spun niște lucruri ce nu-i plac și atunci eu trebuie să mă pregătesc în avans pentru reacția pe care o avea copilul, ca eu să pot să i-o conțin.

Cum impunem reguli privind whatsapp, ce trebuie să facem ca părinți

Alexisme: Adică să nu reacționăm emoțional când copilul se va supăra pentru că nu îi dăm acces total și să fim prinși de vinovăția care ne presează. Să acceptăm calea pe care o alegem chiar dacă este una dificilă.

Bogdana Păcurari, psihoterapeut: Exact. Și atunci, îi spun copilului și ce are voie să facă și cum are voie să acceseze – indiferent dacă e whatsapp, social media, Youtube, Roblox, Fornit. Dar înainte să port această conversație cu copilul, eu și împreună cu partenerul meu am nevoie să stăm la masă noi doi și să ne gândim noi care sunt limitele familiei noastre, care sunt lucrurile la care noi suntem dispuși să-i dăm acces copilului, regulile noastre, limitele noastre, valorile noastre, ce e confortabil, ce e ok, ce e în regulă. În această conversație am nevoie și de niște informații de la specialiști, experți, de la colegi, de la grup.

De exemplu, dacă pentru mine ca și familie, să spunem că ar fi o limită să-i dau acces la telefon o oră pe zi și aflu că în grup ei primesc 7 ore atunci ora mea n-o să fie ok. Și eu am nevoie să o reevaluez. E important să-mi iau informații și să fiu la curent cu toate lucrurile respective ce fac parte din știință și din toate informațiile pe care le pot dobândi, ca în momentul în care mă duc să instaurez o regulă, ea să fie adaptată și perioadei în care suntem, și grupurilor la care are acces copilul.

Mă întorc la exemplu pe care l-am dat. Dacă pentru mine nu este confortabil că șase copii din șapte și al meu e al șaptelea,  primesc 7 ore/zi acces la whatsapp, canale social media, atunci poate trebuie să schimb grupul din care copilul face parte.

Și aici este un alt subiect care se deschide, pentru că, având în vedere cum am început noi conversația, una dintre problemele cu care se confruntă această generație, faptul că nu mai au acces la copii oricând, să joace în curte, în fața blocului și sunt cufundați în social media, unul din motivele pentru care suntem aici este și faptul că nu m-am implicat eu, ca părinte răspunzător în grupurile pe care copilul meu le are, încât să facilitez accesul la joacă mai mult decât accesul la social media și la interacțiuni din online. Deci aici poate că este oportunitate să văd ce alte grupuri sunt, ce alte activități ar putea să facă copilul meu și cu ce fel de grupuri de copii, care să se apropie mai multe valorile mele. Și să știți că există.

Sunt grupuri care se creează din sporturi, din pasiuni, din activități, outdoor, grupuri de cercetași, orice pasiune comună. Eu lucrez cu copii și cu adolescenți și nu toți copiii stau 10 ore pe telefon.

Alexisme.ro: Și unde / cum găsim aceste grupuri ?

Bogdana Păcurari: Dacă te uiți în grupul de școală de părinți găsești unu sau doi copii care au o anumită activitate pe care o pot încerca împreună. Adică nu e neapărat nevoie să te duci în altă direcție, în alt cartier. Poți să încerci local. Vecini de bloc sau colegi de clasă care pot merge la activități împreună, activități pe care le agreați.

Alexisme.ro: Pot escalada discuțiile între copii spre bullying, având în vedere că sunt discuțiile în contradictoriu și nu se mai opresc, sunt sute de mesaje, aparent răspunsuri banale, dar care îi afectează. Copiii la 9-10 ani nu știu regulile societății care până la urmă se aplică și aici în grupuri, nu?

Bogdana Păcurari: Nu cred că mai există regulile societății. Cred că regulile societății s-au dat foarte tare peste cap din cauza acestei expuneri în online și anume a faptului că oamenii se cred protejați momentul în care sunt în online și cred că pot să spună orice și să îl atace sau îl jignească pe celălalt, fără niciun fel de repercusiune. 

Deci nu cred că din păcate există asta și drept dovadă a agresiunilor de la volan la care copiii sunt expuși cu părinți care au tot felul de reacții la volan, tocmai pentru că e ca și în online, simți că ești protejat în mașina ta și nu poate ți se întâmple nimic. Și atunci cumva te simți îndreptățit să ai orice fel de reacție. Așa se întâmplă și în online, motiv pentru care copiii sunt expuși la tot ce înseamnă acest lucru și nu au nici măcar cum să învețe să se comporte într-un mod diferit.

Copiii nu au un cortex prefrontal suficient de dezvoltat rațiune, logică, raționament și atunci reacționează mult mai mult emoțional și momentul în care sunt într-un online în care nu-i critică, nu-i ceartă nimeni, nu-i poate pedepsi cineva, nu-i poate trage la răspundere, cu atât mai mult se vor dezlănțui să spună tot felul de lucruri care nu sunt ok, pentru că în momentul respectiv simt foarte multă putere, copiii se simt de foarte multe ori lipsiți de putere, iar momentul în care sunt agresorii în online simt foarte multă satisfacție, putere și control.

Alexisme.ro: Îi putem ajuta pe copii să-și aleagă grupurile de whatsapp în care să intre? Îmi imaginez că există peste tot grupul clasei cu și fără dirigintă și în cel doar cu colegii se întâmplă cele mai multe discuții neconforme. Cum îi putem îndruma? Poate și lor le e greu, poate le și le e frică să iasă sau le rușine să iasă dintr-un grup. Cum am putea noi, părinții, să-i ajutăm?

Bogdana Păcurari: De cele mai multe ori, recomandarea nu este să iasă din grup. Copiii învață prin experiențele de bullying, indiferent că sunt în ceea ce îi privește pe ei sau sunt expuși la ceea ce li se întâmplă celorlalți. Scopul nostru este să îi învățăm cum să gestioneze lucrurile respective. Trebuie să iasă din contexte de bullying acolo unde nu au o relație constantă cu oamenii respectivi, trebuie învățați cum să iasă dintr-o conversație cu cineva cu care nu au niciun fel de relații și să nu mai intre în conversație niciodată. Trebuie învățați cum să se ferească pe stradă de oameni necunoscuți, să gestioneze astfel de relații din care să iasă cu totul și să nici nu mai intre în ele.

Dar acolo unde sunt expuși la grupuri de colegi de clasă, de școală sau acolo unde nu pot să facă ceva încât să nu mai vadă omul respectiv niciodată, acolo trebuie învățați cum să gestioneze relația respectivă, cum să facă față unei agresiuni, pentru că pe parcursul vieții nu vor putea ieși din orice relație doar pentru că celălalt le vorbește urât sau îi jignește. Trebuie să facă față și să învețe să pună limite. Sigur că în momentul în care colegul tău de clasă te jignește în mod repetat, se comportă urât sau te agresează, cu siguranță o să păstrez distanța și n-o să mai fiu prieten cu el. Dar eu, copil, trebuie să învăț cum să gestionez acea relație încât să îi fac față omului respectiv. Iar ca părinte am nevoie să îl învăț cum să o facă. 

Doi: să-l învăț cum să ceară ajutor adulților din viața lui și adulților din jurul lui. 

Cum creezi relația de încredere: „Așa cum la 3 ani te jucai cu el cu plastilina și nu aveai chef, la fel trebuie să intri în lumea lui și la 12 și la 14 și la 17 ani, chiar dacă ți se par lucruri prostești ce face el”, spune Bogdana Păcurari

Alexisme.ro: Ar trebui ca părintele să-i verifice din când în când telefonul copilului? E sănătos să facă asta? 

Bogdana Păcurari: Eu nu recomand monitorizarea telefonului copiilor pentru că este ca un jurnal, sunt niște conversații acolo foarte personale. Eu recomand să poți să întărești relația cu copilul încât el să poată să-ți spună de fiecare dată când există ceva ce-l pune în pericol sau îl face să simtă inconfortabil, să vină și să-ți spună lucrul respectiv, să poată să învețe să ceară ajutor, indiferent cât de gravă e situația și cu accent pe «nu contează câte tare ai greșit tu, cât de tare ai dat-o în bară», «dacă tu ai spus ceva, dacă tu ai greșit, nu contează foarte bine, vino să-mi spui că eu te ajut în orice context. Nu te voi critica, nu te voi judeca, nu te voi respinge. Te voi ajuta indiferent cât de tare ai intrat în ceva care nu e ok».

Deci eu încurajez cumva ca relația să fie suficient de încredere încât copilul, de fiecare dată când se simte inconfortabil într-o relație, că e de prietenie, că e cu colegii sau cu cine ar fi, să vină și să ceară ajutor când simte că nu se descurcă.

Alexisme.ro: Cum putem să facem asta? 

Bogdana Păcurari: Dacă vă amintiți acolo, la 3-4 ani, cum făceam să ne conectăm cu copiii. Ne puneam pe covor și ne jucam lego, cu păpușile, făceam puzzle. Asta trebuie să se întâmple la fiecare în vârstă, pe măsură ce crește copilul, în funcție de activitățile care lui îi fac plăcere, indiferent dacă mie îmi plac sau nu. Dacă i-am dat acces la Roblox, la Fornite, chiar dacă eu consider că nu e ok, atunci să-mi asum asta și să mă duc și să zic: «vreau să mă joc cu tine». Sigur că toți părinții vor spune că ce se joacă sunt niște prostii. Bine, dar de ce i-am dat acces? Dacă se uită la niște anime-uri,  chiar trebuie să te duci să te uiți cu el. 

Așa cum la 3-4 ani ai vrut să creezi o relație jucându-te cu copilul tău, așa înseamnă și la 10 ani și la 12 ani și la 14 și la 17 intri în lumea copilului, să fii curios de lumea copilului tău și așa te conectezi cu el. Nici atunci probabil că n-ai fi vrut să te joci cu plastilina, cu Lego, dar ai făcut-o pentru că asta însemna să te conectezi cu el. Așa că asta trebuie să faci și acum, și mai ales nu judeci (pentru că sigur nu îți vor plăcea niște lucruri pe care le joacă)”.

Ce este Cyberbullying-ul 

Cyberbullying-ul este o formă de agresiune online între persoane de statut egal, caracterizată prin intenționalitate și repetiție. Acesta variază în intensitate și provoacă victimei o stare de temere. Se manifestă prin utilizarea tehnologiilor digitale, cum ar fi platformele de socializare, mesajele text, apelurile video și e-mailurile, având scopul de a hărțui, intimida, umili sau afecta emoțional o persoană.

Scade vârsta de la care copiii folosesc rețele sociale, între 5-10 ani, deși legal, pe Whatsapp trebuie să ai 13 ani

În 2025, intervalul de vârstă în care utilizarea rețelelor sociale devine semnificativă este de 5-10 ani, în condițiile în care, în 2019, aceasta era de 9 ani, iar în studiul din 2021, vârsta medie la care copiii utilizau rețelele sociale era de 8,2 ani, arată studiul Salvați Copiii.

Doi din cinci copii spun că au fost jigniți sau au primit mesaje supărătoare pe internet, în creștere comparativ cu 2021 și 2024, arată cel mai recent studiu realizat în rândul copiilor, din 2025.

48,3% dintre copii petrec peste 6 ore pe zi online, majoritatea acestui timp fiind dedicat rețelelor sociale.

• Un procent semnificativ de părinți (75%) declară că cea mai mare îngrijorare a lor legată deutilizarea internetului de către copii este expunerea acestora la conținut nepotrivit pe internet sau de posibilitatea ca aceștia să fie contactați online de persoane pe care nu le cunosc în viața reală (70%).
• În plus, 59% dintre părinți se tem că copiii lor ar putea fi victime ale infracțiunilor pe internet. Aceste cifre arată o conștientizare crescută a riscurilor online și subliniază nevoia de strategii eficiente pentru protecția copiilor în mediul digital.
• 32% dintre părinți afirmă ca fiul / fiica lor utilizează TikTok, 21% Instagram, 19% Facebook și 17% Snapchat.

Copiii de azi cresc într-o lume în care timpul de calitate cu părinții este redus, imaginea de sine este construită pe baza aprecierii publice, nu pe un nucleu intern stabil, mass-media și influencerii definesc normele de succes și frumusețe. Fără un adult prezent, cald, coerent și implicat, social media devine mamă, tată, oglindă, referință și judecător, spune Salvați Copiii.