Există o perioadă în care nu prea te bucuri de moș Nicolae. Pe la 20 de ani când nu mai ești nici copil și nu mai stai cu părinții, nu te preocupă să umpli pantofii cu dulciuri. Pentru că ai banii tăi și poți cumpăra zilnic o ciocolată, nu? Nici cu partenerul sau partenera parcă nu e fun să vă puneți singuri cadouri.
Abia când devii părinte îți dai seama cât contează acel mister al apariției moșului. Asta e adevărata magie, să crezi în ceva, să fii tu cel care aduce bucurie. Știu că par doar cuvinte mari și frumoase dar când ești părinte le simți pur și simplu. Nu le citești sau dacă le citești undeva, te identifici cu ele.
Pentru copii te bucuri de bucuria lor. Tu le aduci acel strop de fericire temporară bazată pe mult zahăr. Doamne, ce putere deții ca părinte, doar să știi să o folosești bine.
Aseară deși eu luasem dulciurile, alt moș a fost cel care le-a împărțit. Doar că nu prea știa care ale cui sunt. Am mai făcut schimb după.
Moșul aproape a fost prins de copilul mare, dar a stat bine pe poziții, nu a apucat să pună toate dulciurile, dar nici nu a divulgat magia, deși D. a schițat un “tu ai fost”…
Citește aici și despre nuielușă și legenda ei.
Leave a Reply