Pe scările cu mochetă roșie de la Gaudeamus, pe care le știm cu toții, se odihnesc câțiva oameni care au terminat bugetul alocat și suspină după alte volume, sau vor doar să facă o pauză de la răsfoit cărți.

E locul în care îmi place să fac interviuri pentru reportaj radio, de fiecare dată. Oamenii sunt relaxați și mult mai vorbăreți când stau pe scările admirându-și prada din pungi.

După ce am luat un interviu unei puștoaice de 17 ani, mă întreabă ușor rușinată:

-Nu vă supărați .. cât costă un reportofon și de unde pot cumpăra și eu unul? 

-Ăăă.. de pe internet, îmi iese mie cel mai ușor răspunsul pe gură. Dar pentru ce îți trebuie ? 

–Păi, de multe ori când vorbesc cu oameni interesanți sau merg la un atelier sau la o oră, ratez multe lucruri pe care nu le rețin, și îmi pare rău. Dar cum e facultatea de jurnalism, cum ați știut să dați acolo, și cum e în presă? mă întreabă ea curioasă și deloc genul care să vrea faimă și scandalurile tv.

– Hm, eu am dat la jurnalism pentru că am picat la Litere și am mers după prietenele mele care se înscriseseră la jurnalism. Acum ele nu lucrează în domeniu, doar eu. Îmi place să cunosc oameni și poveștile oamenilor. 

–Daaa, și mie la fel. Mă fascinează oamenii, adaugă ea entuziasmată. Doar că părinții mi-au zis că nu se fac bani din presă și să mă gândesc la altceva. 

-Banii nu sunt totul, dacă îți place ce faci, nu trebuie să te gândești la bani, spun eu. Până la urmă sunt  multe meserii care încă nu există și vor fi peste câțiva ani. Multe țin de creație. Explică-le părinților că totul se construiește cu pasiune și sigur vor înțelege. Și dacă jurnalismul nu va fi ce vrei tu, nu te opri până nu găsești ce te va  face fericită, mi-am încheiat eu pledoaria.

Am coborât scările și am continuat să stau de vorbă cu alți oameni interesanți

Sper ca discuția pe care am avut-o cu această fată să îi fi dat aripi să meargă în fața părinților ei și să le spună că ea vrea să încerce jurnalismul. Chiar dacă poate nu e de viitor. Suntem responsabili ca părinți să le asigurăm copiilor fericirea și să îi învățăm că dacă le place ceva, trebuie să-și urmeze visul, și să nu renunțe. Niciodată nu știi unde te duce drumul vieții.

În drum spre casă, în mașină, colegii de la radio, de pe Drum cu Prioritate aveau fix tema asta: ce meserie ți-ai încuraja copilul să urmeze. Și tare m-am bucurat să aflu din mesaje că multora nu le pasă de partea financiară, ci de cea sufletească. Hai că mai există speranță!

Ps: Vineri, 16 noiembrie, în emisiunea noastră de la Europa FM, vom avea invitați surpriză, doi elevi cărora le vom preda ștafeta!