Wow, iată două cuvinte pe care nu credeam să le alătur vreodată: jucării și mafie.
Ei bine, pentru cei nostalgici la vremurile în care noi făceam schimb de suprize Turbo, sau cartonașe cu Beverly Hills și Barbie (nu știu la băieți ce se purta), ei bine să știți că și copiii noștri au parte de ele, și tot prin mult marketing, dar altfel gândit. Nu mai cumperi doar o gumiță ci primești cadou la cumpărături jucării pe care le colecționezi.
D. nu prea era fan colecționar până într-o zi când a devenit. Și asta nu e tot. Nu obsesia ștrumfilor era problema, ci faptul că dorea și un catalog special în care să îi țină. Doar că și-a dorit asta cu 3 zile înainte să se încheie campania, și să vezi goana naibii.
Să înțelegeți: nu suntem părinții care să îi dea copilului tot ce vrea, iar nici el nu cere cu îndârjire și bătut din picior, mai degrabă ne-a inspirat milă când vedeam ce afectat e că nu are și el ștrumfii.
Așa că am căutat 2 zile la toate magazinele din drumul casei, peste tot nu aveau. Soțul i-a spus și el că îi caută catalogul, iar în traducere copilul a înteles că VA PRIMI un catalog.
-Nu, o să îți caut peste tot, dar nu garantez că voi găsi!, zice panicat tac-su.
Yeah right, sigur asta înțelege copilul:)
Pauză: mai țineți minte biluțele din jocul de mai jos? Cel chinezesc?
Revenind…
Ne-am apucat să dăm sfoară în țară: eu să întreb pe filiera mamelor de pe grupuri: care a cumpărat recent ștrumfi și catalog? în ce zonă ? întrebam disperată. Cu răspusurile primite îl trimiteam pe taică-su să caute la magazine, iar el își trimitea și colegii ca să câștige timp să acopere cât mai mult teritoriu. Strategie, nene: World of Warcraft.
După 2 zile în care taică-su a venit cu mâna în sold, nici măcar cu ștrumfi, s-a gândit în glumă să caute pe mafia de pe net: pe site-urile de vânzări online. Inițial am râs, apoi am fost uimiți. Existau oameni care au vândut saci întregi de sute de strumfi la prețuri mari. Iată mafia jucăriilor pentru copii. Nu am vrut să-l las să bată palma, dar nah, nu puteam sta în calea fericirii copilului.
Îmi și imaginam cum doi bărbați, undercover, fac schimbi de bani și jucării în mijlocul unei alei părăsite.
Dar, stați așa: În acea zi, după ce l-am luat pe D. de la grădiniță, mi-a venit ideea să îl duc și pe el la un magazin să vadă că nu mai există jucăriile și mai ales cataloage, să îi explice angajații, așa va înțelege că nu-l mințim. Când intrăm în magazin, încep eu să îi explic și … sub anunțul care zicea că s-a încheiat campania jucăriilor, zăcea aruncat un catalog! Nu mi-a venit să cred ochilor: UN CATALOG! Cineva nu l-a vrut! It was like Christmas !
L-am pipăit și înfășcat imediat de parcă îl furam și îmi venea să fac dansul fericirii acolo pe loc în magazin. (Bine, am și făcut un pic. 🙂
Copilul, în culmea fericirii, îmi cere telefonul să-l sune pe taică-su. Țipă în gura mare în magazin: Tatiii, am găsit catalogul cu ștrumfi și câțiva ștrumfi!
Lui taică-su nu îi vine să creadă. Era pe drum să se întâlnească cu mafia… să dea 150 de lei pe sute de ștrumfi, FĂRĂ catalog! 🙂
Sunt in asentimentul tau. Ceva asemanator am patit noi cu campania Stikeez de la Lidl. Albumele „au disparut” la cateva zile, costau 10lei in magazin, pe OLX si alte siteuri de profil se vindeau si la 50lei. Cand nu gaseam o anumita figurina, am intrat pe Alliexpress, se vand la plasa, sute de bucati, la pret de o bucata la noi, doar ca trebuie sa astepti… dar ce nu faci pentru fericirea copilului tau? puterea anturajului e mare, Greuceanu nu a fost interesat de asa ceva pana nu a inceput gradinita, apoi…
Exact asa si noi! Pana la gradinita nu era interesat, dar nu pt ca au colegii, ci pentru ca a crescut si intelege altfel totul din jur. Noi sa fim sanatosi!