Coșmarul unui părinte este acela când trebuie să își ducă copilul la analize de sânge. La mine, e groaznic și când mă duc eu la analize. Până în ziua de azi eu leșin, sau sunt pe punctul de a -mi pierde cunoștiința, pentru că în mintea mea se creează un moment de panică pe care mi-l induc singură. Mă iau transpirațiile și știu că o să îmi fie rău, pentru că îmi setez chestia asta în minte. Zău, nu știu totuși cum am reușit să nu leșin pe durata sarcinii când am făcut o tonă de analize.
Ca părinți suntem mega stresați și panicați încât le transmitem și copiilor starea aceasta. Asta pentru că generația noastră de părinți își amintește cu groază de momentele în care ne ținea câte o asistentă bine – bine ca să nu te miști, când așteptam pe holuri de spital să ne ia sânge și fix atunci chiorăiau mațele de foame.
Totul se petrecea parcă în slow motion, iar asistentele și părinții ziceau că nu doare înțepătura și mai ales: Nu ai de ce să plângi, că ești copil mare, e rușine, uite X nu plânge, ce-o să zică Y de tine, și câte și mai câte mecanisme atât de greșite pentru a face față incertitudinii unei recoltări de sânge.
Revenind la analizele pentru cei mici. Voi de la ce vârstă le faceți analize? Eu sunt adepta celor care lasă copilul dacă e sănătos însă, povestind cu o prietenă al cărui copil e foarte sănătos și debordează de voioșie, i-a făcut analize și nu au ieșit tocmai bune.
Așa că m-a pus pe gânduri și am stat de vorbă cu medicul pediatru al copilului meu, Dr. Calapod,pentru că am mare încredere în ea. Am vrut să îmi explice necesitatea analizelor și mai ales cum să îi pregătim pe copii.
Până la 2 ani, dacă nu prezintă semne de îngrijorare, putem să așteptăm.
- În primul rând să stabilim ce înseamnă: am un copil sănătos. Poate fi sănătos și să aibă lipsă de Fe sau de o vitamină importantă care să creeze probleme?
Dacă e vioi, mănâncă bine (aici e mai relativ, știu, să zicem că mănâncă la limita la care părinții sunt mulțumiți), se joacă, și fiziologic nu dă semne că ar avea vreo problemă, atunci putem să amânăm momentul analizelor.
- Până la ce vârstă amânăm recoltarea? De la ce vârsta ar trebui să le facem analize copiilor? Și cât de des?
Până la 2 ani, dacă nu prezintă semne de îngrijorare, putem să așteptăm. Apoi facem câteva analize uzuale: homogramă, Ca, Fe, Vit D, transaminazele de ficat și creatinina de rinichi. Și un examen de urină cu urocultură. Dacă totul iese bine și rezultatele sunt bune, nu mai facem analize încă 2 ani. Poate doar cu un prilej de boală, o febră care nu scade și ajungeți la spital, atunci se fac analize dacă e necesar.
- Cum să îi pregătim? Le zicem că nu doare, cum ne spuneau nouă părinții și asistentele?
Le spunem adevărul, că e o ciupitură mică la nivelul pielii, o să doară un pic, dar nu trebuie să minimizăm totul și să îl facem să creadă pe copil că el exagerează. Nu îi păcălim! Putem să și simulăm cum se întâmplă, le arătăm, le explicăm, și îi facem curioși. Asta e foarte important. Depinde de copii, am pacienți care se uită când li se ia sânge și nu au nici o reacție, și copii care plâng, se zbat. Cei care au fost spitalizați sunt mai traumatizați să spunem, pentru că atunci nu îți explică nimeni cum e cu analizele și cum decurge totul, se merge pe repede înainte și copilul e afectat, neștiind ce se întâmplă. Prind frică.
- Cu cât timp înainte să le povestim copiilor despre analize și înțepat astfel încât nici să nu îi stresăm? Există și acest revers al medaliei.
Cu câteva zile înainte, 2- 3 e suficient. Trebuie să le spunem și că nu se fac des analizele, că îi vom spune întotdeauna ce se întâmplă la medic, ca să fie pregătit, nicodată luat prin surprindere.
- Ce facem dacă se mișcă și are acul în braț? Părinții ar trebui să stea lângă ei ?
Să știți că nu ne bazăm doar pe sprijinul părinților. De obicei, copilul stă în brațele unui părinte și celălalt îi ține mâna nemișcată. Uneori și eu o ajut pe asistentă pentru ca cei mici să nu se miște.
Abia după vârsta de 7-8 ani au control sufiecient de bun și pot sta singuri la recoltare.
- E o soluție bună dacă văd copiii cum li se ia sânge părinților sau fraților?
La unii merge la alții,nu. Depinde de copil. Am avut situații în care fratele mai mare i-a spus celui mic că l-a durut îngrozitor de tare. Sau, când cel mic a început să plângă pentru că a văzut acul îndreptat spre fratele său. Nu știm cum reacționează niciodată.
Vă dau un truc: există o cremă cu anestezic, ROMLA se numește, care poate fi folosită la locul înțepăturii. Acționează doar la suprafață și cei mici nu mai plâng pentru că nu simt nimic când intră acul în venă. În general e bine să îi dați de acasă cu crema ca să aibă efect. Atenție însă: nu funcționează și pentru vaccinuri pentru că în aceste cazuri,
Concluzii:
- nu păcăliți copiii
- povestiți-le în detaliu cum se procedează: pipăiți vena, puneți garoul, cautați împreună o venă, jucați-vă un pic
- le puteți spune și mai departe unde se duce sângele recoltat, la analize la microscop
- explicați-le că analizele îi ajută să descopere dacă se simt rău.
- nu îi forțați, stai lângă ei oricît timp au nevoie
Tips&tricks:
- puteți cumpăra crema ROMLA care amorțeste pielea acolo unde va fi înțepătura pentru ca cel mic să nici nu simtă
- luați cu voi leucoplast cu personaje din desene animate
- nu recompensați copilul pentru că a fost cuminte. Îi puteți da ceva care să îi facă plăcere după recoltare, dar spunându-i că a fost curajos, și că sunteți mândru de el.
La final un sfat pentru părinți: cum să fie relaxați?
Trebuie să nu mai fie ei stresați (părinții). Până la urmă e o intervenție care durează puțin și e necesară pentru binele copilului. Să se gândească că nu se face des recoltarea.
Am găsit pe net acest video care l-a fascinat pe D. dar și pe mine. Asistenta știe exact cum să îi stârnească interesul și curiozitatea copilului, astfel încât să nu se gândească la ce urmează cu teamă, ci cu nerăbdare. Wow! E ceva fantastic, jur! De atunci ne mai jucăm de-a recoltatul acasă și merge bine. Să vedem cum va fi când vom merge la analize. Eu nu cred că voi putea să mă uit când îi ia sânge și sper să nu îi transmit copilului neliniștea mea.
Mama, deja m-au luat transpiratiile, trebuie sa-i duc zilele astea si deja mi-e rau. Foarte bun articolul tau, ma bucur ca ai scris depsre asta 🙂
Multumesc, Florina. Păi știi cum e, scrii când te confrunți și nu am vrut să iau ceva de pe net și atât. O să îți spun cum a fost și la noi săptămâna viitoare sper. Mă bucur că ajută articolul, asa să te gândești, lasă transpirațiile:)