Când devii părinte, totul ajunge pe planul 2, copilul e pe primul loc. Nu îți pasă că esti nedormită, nemâncată, cu părul vâlvoi sau că nu te-ai spălat pe cap de multe zile, și te prinzi de asta pentru că te mănâncă scalpul. Yep, true story.
Orice ca să îi fie lui bine.
La cel mai mic scrâncet tresari când știi că puiul tău e bolnav. Te sperii la primii muci si prima indigestie dar și la următoarele pentru că nu ai de unde să știi exact ce urmează.
Ne doream de mult eu și soțul să mergem la Beth Hart la concert. Am tot cochetat cu ideea, dar nu am avut curajul să luăm copiii cu noi, ne gândeam că le stricăm programul de somn, că va fi prea dificil. Renunțasem la idee.
Acum câteva zile îmi zice soțul cu o voce resemnată:
-Deci nu mai mergem la nici un concert, nu?
-Hai să mai așteptăm un an, îi zic eu.
Pentru context, trebuie să subliniez că soțul nu este cel mai sociabil sau dornic de iesire in multime, kinda guy, și să aud asta de la el, mi s-a părut o ofertă de neratat și am lăsat-o pending undeva in minte.
Așa că atunci când am primit 2 invitații la concertul Summer Camp LIVE in Brezoi, cu doar 2 zile înainte, de la Cristian China-Birta, (sărumana, domnu) am zis că e clar un semn că trebuie să fac tot posibilul să luăm copii și să găsesc cazare. Am început să caut pe booking, pe la prieteni care fuseseră la concert, campingul e exclus pt noi pt că e prea mic micul Blond și fiind totul pe fugă nu aveam timp să punem si cortul în tihnă.
Mi-am amintit că Alexandra Lopotaru, blogger, e din Voineasa, și sigur mă poate îndruma la pensiuni care poate nu aveau site. Nici nu a stat pe gânduri, a zis să venim la ei, pentru că întâmplător și ei erau acolo, la bunici.
Întrebați-mă ce fac diseară
Așa am ținut-o toată ziua de vineri. De la 6 dimineata când am ajuns in radio, tuturor le spuneam: Întrebati-mă ce fac diseară!:) Vă dați seama ce fericită am fost? Am jubilat toată ziua.
Ah! Concertul era vineri seară de la ora 21. Am ajuns acasă pe la 13. Deși aveam totul gata, am plecat la 15.30. Vineri! Waze ne-a trimis pe drumuri fără trafic, dar care ocoleau ca naiba.
Când planurile se schimbă în ultimele 5 minute
Făceam 4 ore și jumătate, fără opriri. La un moment dat, pe niște curbe si serpentine mai ceva ca un montagne russe mi s-a făcut mie rău și greață. Am rezistat, dar micul Blond, nu. A vomitat mult, tot ce avea, până nu mai avea ce să verse, micuțul. Simțeam că nici eu nu mai am mult, noroc că D. era bine.
I-am zis soțului să mă lase să conduc că nu pot altfel și mi-e că facem mașina praf de mirosuri. Eram la vreo 5 km de Brezoi, unde avea loc concertul Beth Hart când micul Blond iar a vomitat. Era drum drept, iar el era apatic, îi venea să doarmă.
Atunci am decis că nu putem să mergem la concert. NU il puteam duce dormind, și dacă s-ar fi trezit, săracul era nemâncat, supărat. În plus, noi trebuia mai întâi să mergem mai departe, la Voineasa, la apartament, să ne vedem cu Alexandra ca să știm unde stăm, și apoi să ne întoarcem. Cine are copii, știe că încă 60 de km dus intors pe intuneric pe Valea Oltului cu un copil in acea stare nu este posibil. Nu aș fi putut risca doar cu gândul că poate îi trece. Ba din contră, deja mă gândeam ce spital mare e in apropiere.
Așa că… am trecut la propriu pe LÂNGĂ concert, am făcut cu mâna taberei și ne-am dus mai departe la Voineasa.
Din fericire, după vreo jumătate de oră, micul Blond și-a revenit, a mâncat, nici nu stiam dacă e indicat să îi dau, neștiind exact ce a avut. Și uite asa, ne-am așezat la masă, am mâncat roșii cu brânză și vinete (dumnezeiesti au fost) și am pus un youtube cu live Beth Hart. Cam așa am petrecut de primul concert cu copiii.
Nu regretăm nici o decizie. Nici că ne-am dus degeaba, așa cum aș fi fost tentată să zic acum câțiva ani, nici că nu ne-am mai oprit la concert pentru că nu ne puteam bucura niciunul cu gândul că micul Blond e bolnav.
În schimb, ne-am bucurat de o zi și o noapte cu oameni faini, copiii toti s-au jucat tenis, fotbal, au mâncat mere din copac, au ascultat apa ce cugea prin Voineasa, au văzut munți și au respirat alt aer.
Și eu am apucat să vorbesc mai mult cu Alexandra despre vietile noastre de mame de băieți, de-ale noastre despre blog și viața de familie cu bune si mai putin bune. Ca fetele/mame. Iar soții au schimbat impresii ..ca tații:)
Așa că, deși au fost două zile și o noapte, pe fugă cu alte planuri, nu ne-a deranjat că am putut să schimbăm perspectiva, să nu avem doar regretul că nu am mers la concert, ci să acceptăm lucrurile bune din această experiență.
1 Comment