Episodul de azi o aduce mai aproape de inimile noastre pe Ioana Chicet – Macoveciuc, sau Printesa Urbana. Este un om atât de deschis.. ca o carte aș zice. Cu fiecare postare a ei pe Facebook ne mai deschide o fereastră către viata ei.
Sigur o cunoașteți mai ales dacă sunteți părinți. Scrie pe blogul ei printesaurbana.ro, publică muulte cărti pentru copii dar si pentru oameni mari, chiar si pt ne-părinți (cum îmi place mie să zic).
Este în top 5 ai autorilor români în vânzările Libris. Cea mai recentă carte pentru oameni mari se numeste Copilul tau, Parintii tai, Tu si este o carte foarte personală, in care și-a pus sufletul pe tavă pentru noi toți, pentru că Ioana crede cu tărie că experiența ei va ajuta și alte mame. Până la urmă suntem toți aceeași generație de copii crescuți altfel și care vor să fie părinți mai buni pentru copiii lor.
M-am gândit că ar fi interesant pentru cititorii cărtii și ascultătorii podcastului Cu capul in nori să afle procesul prin care trece un scriitor până când iese din tipar cartea..
Ascultă întregul episod aici.
Atunci când iei contact cu povestea crudă și sinceră a altcuiva, sertarele se deschid singure și încurajez oamenii să aibă curajul să le lase deschise ca să iasă de acolo demonii și să ne arate calea spre vindecare.
-
Ti-a fost greu să scrii această carte atât de personală?
Suntem obișnuiți să fugim de noi. Cum avem o clipă, deschidem telefonul și ne uităm la ce fac altii. Și am simțitîn ultimii ani că am nevoie să mă opresc din asta. Clar fugeam de lucruri care mă dureau. Dar dacă nu mă uit la ele să le vindec, or să doară întotdeauna. Și evadarea asta, fuga de mine nu funcționa de când am devenit mamă pentru că copiii mei mă luau de mână și mă întorceau în aceleași locuri pe care eu continuam să le ignor. Eram într-un cerc vicios in care nu eram mulțumită cu viața mea, deși îmi iubesc copiii, în continuu încercam să îi repar, să-i schimb, mă enervau multe lucruri, nu reușeam să mă odihnesc. Însă am găsit calea terapiei, a acceptării de fapt. Și despre asta am scris în carte.. ce am aflat despre mine, despre relația cu părinții mei pentru că acolo erau lucrurile care dor cel mai mult… când eu încercam să repar relația cu copii mei, de fapt trebuia să o repar pe a mea cu părinții mei.
A fost un demers jurnalistic, eu sunt un om obișnuit și cred că multe dintre lucrurile care m-au ajuat pe mine îi pot ajuta și pe alții.
Auzind povestea onestă a unui alt om, te poate ajuta și asta e feedback-ul pe care il am de la femeile care o citesc. Se opresc la fiecare 3-4 pagini ca să simtă, lucruri pe care le încui acolo, și arunci cheia, dar uite că atunci când iei contact cu povestea crudă și sinceră a altcuiva, sertarele se deschid singure și încurajez oamenii să aibă curajul să le lase deschise ca să iasă de acolo demonii și să ne arate calea spre vindecare.
- Inițial cartea avea cam 600 de pagini, dar…Am scos câteva capitole pentru că pentru mine a fost foarte important ca mamele să poată citi cartea cu copiii în brațe, care alăptează sau stau în poziții incomode la somn, ășadar cartea trebuie să poată fi ținută deschisă cu o singură mână. A mai fost aspectul legat de cost, pentru că cu cât e un volum mai mare cu atât e mai scump și eu am vrut ca această carte să ajungă la cât mai multe mame și atunci am luat această decizie crudă pentru povestea mea: am scos câteva capitole și bucăți din alte capitole, vreo 40 poze, dar știam că nu se vor vedea bine. Erau poze vechi de 40 de ani cu bunicii, ..greu am decis ce să scot, m-a durut sufletul atunci, dar acum nu regret cred că acum cartea e în cea mai bună formă posibilă a ei.
Leave a Reply