Ce le spunem copiilor după incidentul de la o școală din Bistrița care întreabă:„Se poate întâmpla și la școala mea?” ,„De ce a făcut asta?”, „Pot să mă uit la filmare?” – ghid avizat de psihologi pentru părinți și profesori

0 Comments

Cum le vorbim copiilor despre incidentul recent de la o școală din Bistrița? Adevărul, spus simplu și calm, în doze mici, ne recomandă psihologii de la Colegiul Psihologilor din România și CJRAE Bistrița, publicat de Edupedu.ro.

Vă amintesc că săptămâna trecută un elev de clasa a VII-a a intrat într-o clasă de a VI-a pentru a încerca să rănească cu un cuțit un alt elev de etnie. O profesoara de matematică nu l-a lăsat să intre și a fost înjunghiată de elev, care a rănit și un coleg care la fel, încerca să își apere colegul.

În mintea fiecărui părinte apar automat întrebările: ce îi spun copilului? cum să se ducă la școală dacă are un coleg care va face la fel? Cum să îi spun să vorbească cu colegii lui? Dar dacă doamne ferește se întâmplă ceva similar în școala lui? Să intervină? Să îi spun să se ferească? Cum să reacționeze.

În cazul de la Bistrița copiii și profesoara au manifestat toate cele 3 stări pe care le cunoaștem atunci când apare un pericol: freeze, fight, flight: unii au înghețat nu au făcut nimic, alții au sărit în apărarea elevului și alții au căutat ajutor. Împreună cumva au reușit să nu agraveze situația, dar cineva a fost rănit totuși.

Nu poți să nu te temi ca și părinte când îți trimiți la școală copilul. Mai ales când auzi că elevul agresor era copil cu note bune, ascultător și retras. Poate acest retras ar trebui să ne pună pe gânduri. Poate ar trebui să nu mai considerăm că nota scăzută la purtare are un efect real de consecință asupra comportamentului unui copil. Ar fi a mia oară când ne gândim la asta și totuși …. încă avem aceste măsuri de coerciție tardive.

De fiecare dată când se întâmplă ceva grav la școală, din fericire, psihologi și specialiști avizați încearcă să ajute cât mai mult părinții speriați la rândul lor pentru că nu știu cum să le explice copiilor lor toate aceste situații. În epoca internetului când copiii noștri ajung la orice informație uneori înaintea noastră, chiar dacă nu au ei înșiși conturi pe rețele sociale, trebuie să fim la zi cu totul. Nu ne putem baza doar pe profesori și nici nu ar trebui. Da, la școală ei sunt omul de încredere dar acasă noi părinții trebuie să le fim ancore.

Cum le răspundem la frici și întrebări

„Se poate întâmpla și la școala mea?” ,„De ce a făcut asta?”, „Pot să mă uit la filmare?” sau „Un coleg a zis că o să facă și el la fel. Toate răspunsurile ghidate pentru părinți se regăsesc în ghid.

Indiferent de vârstă: fie că sunt copii de clase primare de 6-10 ani, fie că sunt de gimnaziu 11-14 ani, accentul este pus pe „Adevărul, spus simplu și calm, în doze mici”.

  • Copilul are nevoie să afle adevărul de la dumneavoastră, spus simplu și calm, în doze mici. În majoritatea cazurilor, reacțiile emoționale se diminuează treptat, mai ales atunci când copiii beneficiază de sprijinul unor adulți disponibili să îi asculte, să le ofere siguranță și să mențină, pe cât posibil, rutina și activitățile lor obișnuite.
  • Spuneți lucrurilor pe nume, fără detalii. Formulările vagi lasă loc imaginației și zvonurilor.
  • Întrebați întâi ce știe. Apoi corectați ce e greșit și răspundeți doar la ce întreabă.
  • Mai multe discuții scurte, nu una lungă. Copilul rupe o experiență grea în bucăți mici. Opriți-vă când vedeți că e copleșit sau când schimbă subiectul.
  • Calmul dumneavoastră îl liniștește. Puteți spune că și dumneavoastră v-ați speriat, dar arătați-i că adulții fac față.
  • Rutina și regulile rămân. Somnul, mesele, temele și limitele obișnuite îi dau sentimentul că lumea e din nou previzibilă. Ar fi tentant să renunțați la reguli „că a trecut prin destule”, dar structura îl ajută mai mult.
Ce reacții pot apărea în primele zile și săptămâni

Clasele pregătitoare – a IV-a:

  • frica de a se despărți de părinte întrebări puse din nou și din nou greutăți la adormire coșmaruri.
  • comportamente „de copil mai mic” (vrea să doarmă cu părinții, se „smiorcăie”)
  • dureri de burtă sau de cap fără o cauză medicală
  • joacă sau desene despre ce a auzit teama că se poate întâmpla și la școala lui
Clasele a V-a – a VIII-a
  • iritabilitate
  • izolare
  • dificultăți de concentrare la lecții
  • teama că se poate întâmpla și la școala lor
  • teamă sau suspiciune față de anumiți colegi
  • furie
  • preocupare intensă pentru „cine e vinovat” și „ce pedeapsă primește”
  • curiozitate intensă pentru filmări și detalii
  • mult timp petrecut online
  • dureri fără cauză medicală

Further reading

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


logo-gdpr
Privind confidențialitatea

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență posibilă. Informațiile despre cookie-uri sunt stocate în browserul tău și îndeplinesc funcții precum recunoașterea ta atunci când te întorci pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă care secțiuni ale site-ului le găsești cele mai interesante și utile.