În ultima lună de vară, în august, au început filmările pentru filmul românesc pentru copii, „Olguța și un bunic de milioane”. Filmul este inspirat din cartea bestseller scrisă de Alex Moldovan, care de altfel a participat și la adaptarea scenariului pentru marile ecrane. Seria cărților „Olguța” este extrem de îndrăgită de copiii din România. Prima carte – „Olguța și un bunic de milioane” a ieșit în 2016, iar cartea a fost una dintre cărțile finaliste ale Trofeului Arthur, ediția 2014. În total acum sunt 4 cărui scrise, urmează ultima din serie să se lanseze.

Actrița care interpretează personajul Olguței, este Giulia Bîscoveanu, elevă în clasa a VI-a la Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina a fost aleasă pentru acest rol în urma unui casting național. A fost pentru prima oară când și oamenii au putut vota actrița care urma să interpreteze rolul.

Pe platourile de filmare la București, printre duble și filmări am stat de vorbă cu Dana Rogoz, care joacă un rol principal, mătușa Olguței, și cu Giulia.

Mamă a doi copii, Dana Rogoz s-a bucurat că va interpreta rolul mătușii Olguței și recunoaște că este un rol foarte provocator pentru că personajul este o femeie independentă, aparent arogantă, manager de hotel, dar care se atașează emoțional de Olguța.

Amândouă au spus una despre cealaltă cât de bine se înțeleg, iar Dana Rogoz spune că se regăsește mult în Giulia care la o vârstă fragedă joacă pentru prima oară într-un film.

„Într-un fel mă regăsesc în Giulia (actrița care interpretează personajul Olguței). Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine. În plus are exact vârsta fiului meu Vlad, mi se pare că o cunosc foarte bine, cunosc etapa asta prin care trece, îi cunosc universul, etapa aceasta a dezvoltării și exact ca o mătușă, îmi permit să fiu mai directă cu ea”, spune Dana despre Giulia.

Ce spune Giulia despre Dana Rogoz? „Nu o cunoșteam și abia la filmări am aflat că voi lucra cu Dana Rogoz. Părinții mei s-au bucurat și mi-au povestit despre ea și Abracadabra. Eu zic că ne înțelegem foarte bine și am multe de învățat de la ea și mă sprijină mult, îmi arată ce trebuie să fac pe platou, sunt foarte bucuroasă să joc alături de ea”.

Mai jos interviul integral cu Dana Rogoz iar cel cu Giulia va urma într-un articol separat.

Despre cartea „Olguța și un bunic de milioane”

„Olguţa e o puştoaică de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta: e neîndemânatică, impertinentă, intră mereu în bucluc, nu prea are prieteni, iar familia ei e atât de dezbinată, încât nu-şi recunoaşte mătuşa când aceasta îşi face apariţia la uşă.

Nu-i de mirare că Olguţei nu-i convine deloc când e nevoită să petreacă un weekend cu mătuşa pe care de-abia a cunoscut-o. Ba mai mult, Constantin, bunicul ei, ţine morţiş să o vadă. Şi nu are de gând să accepte un refuz.

Pe parcursul unui weekend, Olguța, o fetiță în vârstă de 12 ani, trece printr-o serie de aventuri care-i pun la încercare inteligența și curajul. Alături de câinele ei, bull terrierul Farid, și de noul ei prieten Victor, Olguța are de dat un adevărat examen de viață. Va reuși oare să treacă cu succes de probele la care bunicul ei o supune pentru a se asigura că are pe mâna cui să-și lase averea?“

„Ecranizarea unei cărți și mi se pare că vine și ca o confirmare că avem autori români valoroși, că nu trebuie să preluăm numai texte din afară, că există literatură contemporană și care merită să fie inclusiv ecranizată sau merită să fie popularizată. Cartea are o comunitate foarte frumoasă deja strânsă această carte în jurul ei”, spune Dana Rogoz.  

• Dana Rogoz este actriță de teatru, de cinema, antreprenor (MOON), iar în mediul online este foarte prezentă în special vorbind despre copii și este implicată foarte mult în activități educative cu copii: fie că citește cărți copiilor în online sau în cartier, este prezentă în lumea cărților pentru copii.

Interviul integral acordat de Dana Rogoz

Alexisme: De la Abramburica, la personajul Nina. Trecând prin multe alte personaje pe scenă de teatru și în filme.. viață de mamă. Cine este personajul Nina?

Dana Rogoz: Nina este mătușa Olguțăi. Este aparent arogantă, foarte sigură pe ea. Este managerul unui hotel de lux, o femeie independentă, care, cel puțin, afirmă că nu-și dorește copii sau nu vrea să fie mamă, dar simți cumva că așa condus-o viața, așa s-au așezat lucrurile și că e foarte bine cu sine.

Pe de altă parte, în momentul în care este invitată de către părinții Olguței să preia din sarcini, vezi că e foarte atașată, inclusiv emoțional de Olguța. Și îi place, îi face bine.

Are acest scut, ai senzația că merge mereu pe catwalk, are o mască care o protejează și care îi convine. Genul de om care e perceput ca un personaj în viața reală și ajunge să își joace foarte conștient rolul. 

Dar sunt momente de intimitate, de adevăr, de vulnerabilitate pe care în familie, acolo unde se simte în siguranță, unde le poate afișa.

E foarte provocator pentru mine personajul pentru că oamenii mă cunosc din mediul online ca fiind o mamă foarte dedicată, nu sunt deloc o persoană pretențioasă: dorm în trenuri, oriunde, mă adaptez oricăror spații și condiții, ceva ce Nina sigur n-ar face. 

Pentru ea, lucrurile încep de la un anumit standard în sus și mă joc cu chestia asta, mă distrează, mai ales de când m-am tuns special pentru rol, îmbrăcată și machiată, îmi dau seama că uneori preiau tonul acesta puțin infatuat. 

Apoi mă gândesc ce-o să creadă oameni despre mine când mă vor vedea în acest rol? Îți dă oricum o schimbare și look-ul, inclusiv în atitudine. Trebuie doar să mi-aduc aminte că mă duc acasă la copii, să o las pe Nina un pic deoparte 🙂

E și un personaj care înțeleg că a fost foarte plăcut și de cititorii cărții. Și vine cu o responsabilitate, sincer.

Mi-a scris de dimineață și Alex Moldovan (n. red autorul cărții) pe Instagram: „Hello, Nina!” Și m-a pus pe gânduri, sper să fiu la înălțimea personajului. 

Alexisme: Care este ideea care ți-a plăcut cel mai mult din această carte? Ce te-a făcut să vrei să dai casting pentru acest personaj? 

Dana Rogoz: În primul rând, chiar ideea în sine, ecranizarea unei cărți pentru copii. Am un club de carte pentru copii, le citesc foarte des copiilor, le-am citit și în pandemie, acum citesc copilor din cartier, în alte școli și mi se pare că e cel mai bun lucru pe care pot să-l ofer copiilor mei și dacă pot să „profit” de darul pe care-l am de povestitor și pot să ajut și copiii din comunitate sau din cartier, o fac de bunăvoie și nesilită de nimeni, pro-bono, de câte ori am ocazia.

Ecranizarea unei cărți și mi se pare că vine și ca o confirmare că avem autori români valoroși, că nu trebuie să preluăm numai texte din afară, că există literatură contemporană și care merită să fie inclusiv ecranizată sau merită să fie popularizată. Cartea are o comunitate foarte frumoasă deja strânsă în jurul ei. 

Știu că vine cu responsabilitate pentru că atunci când citești o carte, îți creezi deja niște personaje în mintea ta și nu știi dacă ești tot timpul conform așteptărilor, dar în același timp îți permite desigur să te joci puțin și în altă zonă. 

Pentru cei care au citit și pentru cei care n-au citit cartea, oricum o să fie cumva diferit, proaspăt și interesant.

Îmi place că e un film pentru întreaga familie și că tratează tema familiei care nu e perfectă. Mi se pare că nu creează false așteptări cititorului. Vorbește probabil de o familie care s-a îndepărtat: bunicul s-a certat, mătușa nu și-a mai văzut nepoata de foarte mult timp și boala mamei până la urmă îi aduce cumva împreună și au parte de această reconectare și mi se pare important că vorbești despre familie și că vorbești despre iubire. 

Până la urmă e o poveste despre iubire și despre prietenie, dar despre iubirea din familie care până la urmă depășește orice. 

Mi-a plăcut că nu e clasica poveste, în care în familie totul e perfect, totul se desfășoară la modul ideal și copilul vede că există probleme, dar prin iubire pot fi rezolvate.

Alexisme: Crezi că au nevoie copiii noștri de filme românești? Pentru că trăim într-o perioadă în care toate filmele sunt dublate deci au acces la filme pentru copii. Au nevoie să se identifice cu vremurile și locurile nostre, de a avea povești de aici?

Dana Rogoz: Da, e important să avem filme românești. Noi am trăit doar cu două-trei filme și totuși le pomenim de atâtea ori.

Toată generația noastră vorbește despre Veronica, Maria Mirabela. Îți dai seama cât de mare impact au avut pentru că erau ale noastre, ne simțeam reprezentați. Mi se pare că e ceva foarte benefic pentru copiii români să se regăsească în Olguța, și nu e greu să o facă.

Se regăsesc într-un copil, chiar un preadolescent cu problem tipice, înainte să se îndrăgostească și cu multe gânduri. Se creează o legătură, un cerc: cititul cărții, pe urmă mers la cinema, sunt activități pe care le tot promovez și care cred că trebuie să înceapă încă din copilărie.

E ideal dacă îi educăm pe copiii noștri în felul acesta, dacă îi luăm cu noi la cinema, să vadă filme sau să avem discuții despre asta, dacă, îi luăm cu noi printr-o bibliotecă, printr-o librărie. 

Sunt obiceiuri, ritualuri care în copilărie încep, se formează. Eu am avut această șansă cumva să intru în lumea asta de mică. Într-un fel mă regăsesc în Giulia (personajul Olguței). Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine. Și ea vine din alt oraș, din Slatina.

Părinții n-au o legătură profesionistă și mi-aduc aminte și eu când am mers la primul casting pentru un film. Eram parte deja din grupul Mini Song și aveam 5 ani, când am mers cu tatăl meu, care era inginer chimist.

Asista la castingul meu și i-a zis mamei că n-am nicio treabă cu actoria, că am vorbit încontinuu.:) Dar doamna de la casting i-a zis tatei că sunt talentată, că asta trebuie să fac. Și așa am început. 

Alexisme.ro: Chiar așa, cum lucrezi cu Giulia, mai ales pentru că te regăsești în ea, în traseul ei? 

Dana Rogoz: Am avut chimie din primul moment. E super drăguță. Este un copil foarte bine crescut. Super politicos. Un copil foarte bun, foarte deșteaptă. Nu doar pentru că memorează textul, dar e un copil care vine pe platou de filmare pentru prima oară.. unde ai milioane de informații pe care le primești deodată.

Pentru cineva care nu e antrenat, e dificil, chiar și pentru un adult, și pentru un actor care a trecut prin asta. Nu e simplu să urmărești atâtea limite și reguli, mișcări, coreografia scenei, text, schimbări de stare. Sunt multe, multe lucruri care se întâmplă și este un copil inteligent care poate să ducă tot volumul acesta de informații, să-l conțină.

E foarte potrivită pentru rol. Se vede că a iubit cartea și de aceea mă regăsesc în ea.

Mă întâlnisem cu Alex Moldovan întâmplător la Cărturești, la Premiile Cărturino și i-am spus că citisem de curând o altă carte de-a sa la clubul de carte. Mi-a zis că se bucură și că e mai cunoscut pentru Olguța.

Apoi, câteva luni mai târziu, în momentul în care am fost chemată la casting, am citit cartea mai întâi, că nu mă duc așa nepregătită. Am vrut să înțeleg tot. 

M-am bucurat foarte tare când m-au sunat să-mi spună că am luat rolul. 

În plus, are exact vârsta fiului meu Vlad, mi se pare că o cunosc foarte bine, cunosc etapa asta prin care trece, îi cunosc universul, etapa aceasta a dezvoltării și exact ca o mătușă, îmi permit să fiu mai directă cu ea. Pentru că atunci când ești părinte, uneori îi menajezi, vrei să protejezi copilul excesiv și n-ai timp de distracții și de joacă.. ori personajul Nina își permite asta: Stă la mine Olguța 3 zile? trei zile mănâncă junk food-uri și facem ce vrem noi, știi cum e, când lași copilul la mătușă-unchi… Așa e și la noi în familie, când las copiii cu fratele meu sunt la răsfăț acolo, se pune foarte mult la mintea copiilor, este perfect. 

Discut cu Giulia și înafara cadrelor, îmi dă sfaturi, mi s-a părut foarte drăgut și mă bucur că avem deja relația asta care funcționează, și nu trebuie să o jucăm pentru film, e deja naturală, are libertatea să-mi spună, cum să mă îmbrac de exemplu. E foarte frumos.

Alexisme: Copiii tăi ce spun despre rolul tău dintr-un film pentru copii? 

Dana Rogoz: Exact în prima zi de filmare, Vlad știa că voi juca, că mă voi tunde, Lia a fost foarte supărată că m-am tuns. Trebuia să fiu, cumva, mai domnisoară, cu mișcări mai scurte, mai ferme, și părul lung, mă ducea într-o zonă mai blândă .. și atunci au vrut să mă înăsprească un pic, să fiu mai „scorpie”, și Lia a fost foarte nemulțumită, dar Vlad i-a explicat: „Lia e pentru film“, i-a spus. El a înțeles mai bine pentru că a jucat cu mine într-un alt film și el a fost tuns și a fost foarte supărat atunci, dar a înțeles că așa e cu actorii, trebuie să se și tundă uneori. 

Să vă spun o întâmplare haioasă: Exact în ziua dinainte de filmare, eu îmi repetam niște replici care sunau cam așa: Ai văzut ceva suspect în ultimele zile, oameni pe care nu ai văzut înainte, întâmplări neobișnuit. Eu spuneam textul cu voce tare, normal, Vlad a surprins momentul și am văzut că m-a ascultat părea suprins și speriat. M-a întrebat: Mama s-a întâmplat ceva?  Crezând că vorbesc serios. I-am zis apoi că erau doar replici de film 🙂 

Alexisme: Mergi cu ei la teatru, cu Vlad, de exemplu? Poate la teatru pentru adulți pentru că e o tranziție la 12 ani?

Dana Rogoz: Vlad merge în continuare la teatru pentru copii mici cu Lia fără probleme, relaxat, se uită și la Bluey, și la Peppa Pig. 

La Opera Comică, de exemplu, merg cu amândoi, pe Lia am luat-o mai repede decât l-aș fi luat pe Vlad, pentru că a fost un copil mai așezat, mai calm, mai temperat, mai liniștit, și am dus-o de când avea vreo 4-5 ani deja, la musicaluri mai lungi și era foarte atentă și disciplinată. 

Mi se pare că la Opera Comică pentru Copii e un repertoriu foarte potrivit pentru vârstele lor. 

Vlad încă nu a crescut atât de mult pentru teatru de adulți, dar am început să îl iau și la unele spectacole în care joc eu. Nu la toate, unele chiar au tematică mult prea dramatică.

Îmi place și mă folosesc de aceste clipe, uite și când am jucat împreună în filmul care urmează să apară, îmi oferă mie șansa să deschid conversații pe care, altfel, nu le-aș  fi purtat. Pentru că, tratează teme care, uneori sunt mai departe de noi. Și atunci, nu le poți apuca din neant.

În anumite spectacole de teatru, sau și în filme pe care le-am filmat împreună aveau teme mai grele, așa că m-a avut ocazia să-l văd cum gândește. Și mi se pare că e și într-o etapă în care, copilul are o structură morală formată puțin. Și sper că sunt acolo niște valori, pe care le-am sădit, și au prins acolo niște rădăcini, și mă bucură discuțiile de genul acesta cu el.

Mi se pare frumos că am ajuns la etapa acestor discuții.

Alexisme.ro: Printre cluburile de carte pentru copii, filmări și multe altele, ai creat și o mini rubrică, o dată pe lună filmezi împreună cu soțul tău, Radu, o rubrică cu recomandări personale de film, teatru și o carte. Copiii știu de rubrica intitulată sugestiv… După ce adorm copiii ?

Dana Rogoz: Da, s-au mirat odată că i-am zis lui Radu, dacă filmăm când ei adorm.

„După ce adorm copiii, voi filmați?”, întreabă tare Vlad. Abia asta a fost problema. „Adică, ne culcați mai repede ca să filmați?”. Aș vrea să funcționeze în felul ăsta lucrurile, dar nu e așa, i-am zis.

Până se culcă, până își face tema, se culcă uneori și la 11 noapte sau ceva. Și noi până montăm camera, ori filmez chiar la 11 jumate, 12 noaptea. Ideea a fost că într-adevăr, ca părinte, de multe ori îți găsești timpul să urmărești un film sau să-ți faci un plan după ce adorm copiii, de aceea i-am dat acest titlu. Aș vrea, la anul, să fac și o rubrica care se numească La mintea copilor. O aveam în plan, dar n-am mai avut când să o lansez și am zis, hai să nu mă supraîncarc, pentru că am tendința asta de a-mi da singură niște teme.

Așa cum mi-am dat tema să fac un jurnal al recunoștinței în fiecare zi și n-am putut să-l mai opresc șapte ani. Șapte ani am postat zilnic. Devenise o dependență, nu puteam să mă opresc. Dar uite, de exemplu rubrica asta, După ce adorm copii”, mă obligă să citesc cel puțin o carte pe lună, să mai ies la spectacole, nu numai la cele în care joc, adică să încep să văd și alte spectacole ale colegilor mei.

Ca actor ai nevoie să vezi teatrul și să continui să vezi și filme bune și atunci, având rubrica, mă automotivez să fac și asta.

Revenind, vreau să lansez la un moment dat și o rubrica care se numească La mintea copiilor și care să fie cu recomandări pentru copii, dar ceva mai special, poate și filme pentru copii sau animații sau spectacole. Încerc să le găsesc spectacole de 12 ani care sunt mai greu de găsit”.

_____

Un regizor spaniol și actori români de renume

În filmul „Olguța și un bunic de milioane” îi regăsim pe Dana Rogoz, Șerban Pavlu, Victoria Raileanu, Adrian Nartea, Costel Bojog și Silviu Mircescu. Filmările au loc în lunile august-septembrie în București și Cluj. Lansarea în cinematografe este programată pentru prima parte a anului 2027.

Regizorul spaniol Pedro B. Abreu și directorul de imagine Mario Montero coordonează realizarea peliculei produse de T.R.I.B.E. Films și Saga Film. Scenariul ecranizării este semnat chiar de autorul romanului, Alex Moldovan, alături de Mihai Radu.