Povesteam luna trecută despre experiența mea de la Institutul de Ocrotire Mama și Copilul de pe Bd. Lacul Tei, cu bebelușul care avea doar o săptămână de când se născuse.
La 1. 30 noaptea am ajuns la camera de gardă pentru că avea nasul plin de muci, și ne-am temut că nu poate respira, mai ales în somn. Nici de supt nu prea putea din cauza secrețiilor din nas. Om fi fost noi la al doilea copil, însă primul a răcit prima oară pe la 9 luni, iar la spital a ajuns abia pe la 2 ani. Așa că nu aveam experiența necesară și oricum de când trebuie să mă justific că vin cu copilul la spital? Sau poate vin în plimbare.
Redau întâmplarea aici:
1.30 noaptea. Ajungem la spitalul IOMC cu cel mic care abia a împlinit o săptămână. ( Ghinionul de a avea un frate mai mare darnic cu microbii si virusii).
Ne întâmpină un asistent medical de o aroganță și nesimtire cum nu am mai văzut de mult. Ar fi vrut sa zica de fapt că am venit degeaba. De parcă dacă suntem la al doilea copil ar trebui să îl tratăm singuri!
-O să vă pun niște întrebări și îmi răspundeți cu Da și Nu, zice el pe un ton superior.
La una dintre întrebari am ezitat o fracțiune de secundă, iar el simte nevoie smecherește să-mi repete: Da sau Nu !?
Logic că s-a zburlit pielea pe mine și i-am zis că nu ne grăbim nicăieri, să aștepte să răspund corect.
Arogantul nu s-a lăsat mai prejos și a ținut să mă mustreze puțin, că “ ăsta e regulamentul”.
-Puneți copilul pe cântar.
Abia operată de o săptămână, mă ridic mai greu și ajung la cântar cu chiu cu vai.
-Pai stați asa, că până ați venit… s-a închis cântarul! Cântarul functionează doar dacă e deschis și arată 0.
Hai, nu zău!
Dl. asistent Daniel Gherasim, poate v-am deranjat din somn cu copilul meu răcit? Dacă da, schimbați-vă meseria, că asta nu vă priește și nici nu ajutați pe nimeni. Când lucrați cu oameni, în special copii și părinți speriați e bine să păstrati măcar un dram de umanitate, asta dacă ați avut-o vreodată.
Obosită fiind la 3 noaptea deja, nu am avut nervii necesari să mă cert cu asistentul noaptea. Însă a doua zi, i-am făcut reclamație pe persoană fizică, (adică de pe mailul personal) la conducerea spitalului și la ministerul sănătății, ca să fiu sigură că toate instituțiile știu ce oameni lucrează în interesul populației.
Și după aproape o lună am primit și un răspuns. Comisia de etică a Institutului de Ocrotire Mama și Copilul a decis ca asistentul să fie trimis la un curs de comunicare. În 16 ani de când lucrez la știri, nu am auzit de o astfel de sancițune. Cu siguranță or mai fi fost date, dar mie mi se pare ciudat. Și oare la ce curs va merge și îl va verifica cineva după aceea?
Atașez documentul cu măsura luată de comisia de etică a spitalului.
felicitari pt decizie! daca am face toata lumea reclamatii si ne-am cere drepturile, viata ar fi mai buna. Realmente multi angajati la stat isi bat joc de meserie, ar fi momentul sa plece din pozitia aia…