Am fugit de la radio (cu învoire de la șef!) mega încântată că mergem la primul Picnic Zurlandia, în care să vedem cum va fi ediția a doua de anul acesta și să vă povestim și vouă. Picnic, muzică, jocuri, oameni, copii cu părinți, mai schimb o vorbă cu un părinte, am luat chiar și o minge cu noi să ne jucăm în iarbă..ce să mai, urma un super picnic feeric. Și i-am povestit cu voce tare copilului pe drum tot acest entuziasm al meu, sperând să îl molipsesc (mare greșeală, căci i-am pus un fel de presiune!) Bietul copil însă îmi tot zicea:
Nu vreau la Zurli, vreau acasă!!
Lasă mami, să vezi ce o să te mai distrezi, o să cânți cu fetița Zurli!
Nu vreau la Zurli, vreau acasă!!
Șoc și groază pentru mine, mai ales că alergasem ceva ca să ajung la timp: Cum să vrei acasă? Păi uite ce ne așteaptă…și enumăr de la capăt totul, entuziasmată maxim. Copilul o ținea pe a lui. Nu și nu!!!!
Când am ajuns pe pajiște, undeva în spatele a ceea ce se vede în poză, copilul s-a lipit de mine instant, cu super glue, parcă. Nu voia apă, nu voia înghetată (really?!), nu voia mâncare, nu voia să se joace. E normal, să îl las să se acomodeze, mi-am zis. Nu ieșim des la astfel de evenimente, în locuri cu mulți copii, din cauza faptului că locuim departe de oraș, iar în weekend nu e nimic mai frumos decât să stam la noi în curte. Așa că, normal, se fâstâcea, oamenii și copiii îi invadau spațiul practic, și pot să înțeleg asta.
Am încercat apoi tehnici de acomodare, care nu au dat succes. Să mergem noi singuri cu înghețata și să căutăm ceva magic în pădure. Nimic..
Copilul meu plângea în hohote, și zicea că vrea acasă și la tati, iar eu…eu mă simțeam cea mai groaznică mamă din lume.. Dar empatia asta, uneori nu face prea bine pentru că îi încărcăm și pe ei cu greutățile și fricile noastre!
Apoi, în jurul nostru a apărut Mirela și Gasca ei de nebuni. D. m-a strâns și mai tare în brațe, a început să plângă în hohote și încerca să-mi intre în suflet la propriu, atât de tare mă strângea.
Transpirată și panicată că am stricat copilul, că nu e pregătit de spectacol, eram gata să cedez: am zis că mergem acasă, nu-l pot forța se distreze. Însă, la un moment dat, am văzut că devine atent și curios, dar totuși nu dansa și nu cânta. Mi-am zis că acesta e momentul.. acesta e momentul în care ne liniștim amândoi, iar eu am încetat să îl întreb la fiecare secundă ca o moară stricată: de ce nu dansezi, vrei să cânți, vrei să.., vrei să…? Să vă mai zic că până la final o fugărea pe fetița Zurli să facă poze cu ea și să se joace?
Dragi părinți, aveți încredere în voi, dar aveți grijă cum le transmiteți această încredere. Eu am făcut greșeala de a proiecta asupra copilului toate temerile, deși eu abia așteptam momentul, dar nu îl așteptam pentru el, ci pentru că TREBUIA SĂ SE DISTREZE! Copiii nu TREBUIE SĂ ..NIMIC, ci doar să facă ce vor și cum vor, când vine vorba de joacă.
Încercați să le lasați un pic de libertate, aveți răbdare în loc să le spunem că îi înțelegem, și să îi stresăm cu întrebările pe care și eu le puneam ca o cicălitoare.
După furtună, iese și soarele, la propriu și la figurat
Și cum cântam noi așa, părinți și copii, și ne scălămbăiam pe muzica Zurli, a început o ploaie de vară cu stropi mari și puternici. Și cum nu știa, pe ce să pun mâna mai întâi pe copil sau pe geantă și pătură, suntem întrumați într-un mare cort alb.. și înăuntru, magie: totul gata aranjat, mirosea chiar a mâncare caldă și petrecerea a continuat aici câteva minute doar, până când Mirela ne-a propus să ieșim și să cântăm în ploaie. Iar copilul meu a fost încântat, wow! Dacă nu aș știi mai bine, aș zice că Mirela a vorbit cu cel de sus să ne dea niște ploaie, ca să ne arate că totul va fi bine și dacă plouă la Zurlandia, din 16-17 iunie.
În ZURLANDIA, timpul se suspendă! Singurul reper e FERICIREA din ochii copilului tău. Și încă nu s-a inventat sistemul de măsură care să cuprindă atâta fericire!
În ZURLANDIA, telefonul e doar un aparat de fotografiat. Vino pe tărâmul părinților care știu că tehnologia e bună, la birou. Pentru copii, tot ce contează e implicarea ta, trup și SUFLET!
În ZURLANDIA, “Privește Cerul!“ nu e doar graffiti. Aici, ești liber să te arunci în iarbă, să sufli în puful păpădiei și să-ți ții sufletul în căușul palmelor. Învață-ți copilul să recunoască LIBERTATEA!
Permite-mi să adaug la cele de mai sus, și ceva de la mine. În Zurlandia suntem o mare familie! O să dansați și o să cântați alături de vedete care în Zurlandia sunt doar părinții copiilor lor. Împreună avem un singur scop: Să fie copiii noștri fericiți alături de noi!
..Iar în momentul în care Mirela ne-a pus să jurăm cu mâna pe nas și cu voce tare că Vom sufla în aripile copilului nostru, am înghițit în sec și au curs niște lacrimi pe obrajii mei.
Acum, abia așteaptă D. să mergem iar la Zurlandia, și e MUSAI să mergi 2 zile pentru că sunt prea multe activități și nu trebuie ratate:
Așadar, pe Domeniul Știrbey, între 16-17 iunie, va fi:
- Țara Mâncăcioșilor
- ZurliShow
- Școala de Vacanță
- Terenul de Joacă
- Ținutul Magic
- Casa Poveștilor și câte și mai câte.
Un bilet costă 50 lei de persoană, iar copiii sub 2 ani intră gratuit. Detalii despre tot ce vă așteaptă găsiți aici, și pregătiți-vă:
Vrem să intrăm în cartea Recordurilor – cei mai mulți părinți și copii care se joacă împreună!!!!!!!!
De masă nu vă faceți griji, ne vor hrăni bine cei de la Caroli. Am descoperit cu această ocazie un salam doar din ingrediente naturale (este foarte bun, nu-mi vine să cred că există așa ceva!). Am mâncat o înghețată artizanală și deloc dulce de la Moritz de fistic și ghimbir cu lămâie suuper bună, iar dacă nu venea Aqua Carpatica nu știu ce mă făceam pentru că D. bea doar din sticluțele lor și evident că nu aveam una la mine când am ajuns eu la Domeniul Știrbey pe fugă!
Ah, era să uit: și puteți chiar să faceți voluntariat la Zurlandia. Se caută colaboratori și voluntari. Trebuie să îi scrieți Mirelei pe contact @zurli.ro.
În loc de final:
Până să apară copilul în viețile noastre, eu și taică-su ziceam în gura mare către cei care aveau copii: Vai, copilul nostru nu o să asculte cântecele de copii, ce prostie. Vai, dar copilul nostru o să asculte Metallica din fașă, când îl adormim și o să îi și placă!!!
Asta credeam până când am născut. Apoi amândoi am realizat că au un rol cântecele pentru copii: să îi facă fericiți și împliniți pe ei, pe cei mici, să danseze, să se scălămbăie, să-ți arate că știu versurile, să râdă cu poftă când vorbesc despre personaje care fac te miri ce prostii. Să nu ne maturizăm copiii mai repede decât trebuie!
Cu bine!
Leave a Reply