D. e abia în primul an de grădiniță privată. Nu am ținut morțiș să nu îl duc la stat, însă din motive logistice, singura grădiniță de stat din apropiere nu avea program prelungit.
Dar simt totuși că în privința școlii mă tem de sistemul românesc de învățământ uitat în timp. Dar ce fac peste 3 ani când va trebui să îl azvârl în acea lume? Vreau să fim cu toții pregătiți de acel moment: și noi ca părinți, și el ca elev.
Vreau să aibă profesori care nu țipă la el, care să îl provoace intelectual și nu să îl pună să învețe pe de rost niște comentarii dintr-o culegere gândită de altcineva. Asta, după mine, dă naștere la fenomentul de a copia: obligă un copil să învețe, însă nu pentru că îi place.
Sigur, nici mie nu mi-au plăcut multe materii, dar ce mult mi-ar fi plăcut să am un profesor care să îmi explice chimia altfel, să mă facă să o înțeleg mai mult decât pe hârtie sub amenințarea unei corigențe. Cine știe, poate inventam parfumuri acum și nu vă scriam vouă:)
Am înțeles că am evoluat. Asta înseamnă că și noi părinții, indiferent de cât de obosiți suntem când ajungem acasă, trebuie să ne ocupăm de educația copiilor noștri. Să nu lăsăm în cârca școlii totul și apoi să ne plângem. Să renunțăm la banalele: Ce ai făcut azi? Cum a fost la școală ? Te-a ascultat la română? Ai știut? Sunt întrebări care cer clar răspunsuri monosilabice servite. Am crescut cu aceste întrebări și mi-e teamă să nu le repet și eu ca părinte, doar pentru că asa mi s-a întipărit în minte.
Mă ia panica atunci când mă gândesc cât de copleșit va fi copilul meu de teme, de profesori care poate vor favoriza alți colegi de-ai săi de clasă doar pentru că eu nu o să fiu de acord cu multe lucruri din ședințele de părinți. Trocurile clasice. Pe mine altceva mă interesează: Vreau să fiu pregătită, să știu cum să îl ajut la teme, fără să i le fac eu, adică să știu să îl provoc intelectual.
A fi profesor mi se pare un lucru extraordinar de greu: ai nevoie de multă răbdare în primul rând, dar și de pasiune. Pasiune pe care o poți pierde foarte ușor într-un sistem de educație blocat în timp, care nu te lasă să evoluezi, nici pe tine ca profesor, nici în elev.
Din fericire mai există oameni, profesori buni și la stat care investesc în ei și în educația celor pe care îi formează.
Câțiva dintre acești formatori, care au ales să vadă și să scoată tot ce e mai bun din copiii noștri, s-au reunit la o super conferință pe care v-o recomand și la care abia aștept să merg și să vă spun ce am aflat:
Educația modernă și performanță. Despre învățare, scoală și implicare.
Cei chemați să vorbească și să ne învețe cum să învățăm alături de copiii noștri sunt oameni care au găsit căi de comunicare eficiente cu copiii noștri, și care ne pot învăța și pe noi cum să o facem. Să-i luăm pe rând, pe scurt:
- Florian Colceag, cred că nu mai are nevoie de nici o prezentare: Antrenorul de genii, cred că spune tot. El zice așa: Școala trebuie să formeze personalități, nu șabloane.
- Claudia Chiru este profesor, fondatoarea Saga Kid, care predă la stat prin tehnici aparte si simple: prin experimente.
- Oana Moraru este profesor și consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor. Ea va explica despre ce înseamnă competitivitatea între elevi, cum ar trebui gândită aceasta încât să fie stimulatoare. Despre Oana am scris și aici.
- Mariana Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest, care va vorbi despre necesitatea implicării părinților.
- Violeta Dascălu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București și profesor de geografie care ne va explica de ce și mai ales cum școala de stat poate fi o bucurie și pentru părinți și copii.
- Cu Șerban Iosifescu, Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, se va discuta ce înseamnă performanța pentru profesori și cât de importantă este aceasta.
Partea cea mai bună este că puteți participa la conferință și de acasă, din pijamale, cu copilul mic în brațe, sau în confortul casei, pentru că se poate urmări și online.
Când ? 21 aprilie, ora 9.00
Unde? Hotel Sheraton, București, Calea Dorobanților
Cât costă? BILETELE COSTĂ: 100 de lei pentru participarea în sală, și 70 de lei pentru vizionare online.
Detalii găsiți aici.
Organizator este: Parenting Academy.
Tu ce vrei de la sistemul de învățământ românesc? Ce vrei să învețe la școală copilul tău și mai ales cum? Tu ce-ți dorești de la profesorul copilului tău? Ești pregătit să faci față problemelor din sistem? Eu
Poți să-mi răspunzi la aceste întrebări pe scurt. Mi-ar plăcea să știu că nu sunt singura care își pune aceste întrebări 🙂
Și uite-așa îi educăm tot pe cei cu bani, care sunt oricum interesați!
Dacă chiar ai vrea să educi, pui online gratis. Poate convingi și prostimea să se uite, că ăia ne mănâncă sufletul! Sau na, 1 leu, trimis prin sms, să-ți dea codul să te uiți, ca să nu zici că, dacă e moka, e prost, conform „regulilor” românești.
Doar ce voiam să dau share pe grupul clasei de părinți, să se uite, dar ăștia n-au dat 10 lei toți pentru școala altfel… dar 70!
So, păcat… mare păcat!
Bună Irina. Iți multumesc frumos pentru comentariu.
Eu sunt de părere că orice muncă depusă trebuie plătită. Ai dreptate, și mie mi-ar plăcea sa ne adresam direct acelor parinti care nu au posibilitati, dar s-ar putea ca ei să nu fie deschisi. Asa cum ziceai si tu, sunt parinti care nu dau bani nici pe scoala altfel, desi au bani.
Nu vorbim de oameni săraci care nu cauta informatiile aici din pacate, sau oriunde altundeva pe net, ci la obiceiurile auzite din mama in fiica. Daca as sti cazuri de astfel de părinti interesati si care nu-si permit, i-aș plăti eu, as face cumva sa le facilitez accesul. Pe acei părinti insa trebuie mai intai sa ii convingi sa isi duca la scoala copiii.
Suma de 70 de lei sau chiar 100 nu mi se pare deloc enormă pentru 6 oameni care au ceva de zis. Sunt informații valoroase pe care tu, ca părinte, le vei putea folosi de-a lungul mulor ani. In spatele orelor de discurs de la conferinta stau alte ore de muncă pentru acei profesori. ..și nici nu știi dacă sunt sau nu plătiți pentru asta. Un eveniment in general are nevoie de bani ca sa se sustina si nu mereu sunt platiti si speakerii.
Te contrazic. Suma este ENORMĂ când vrei să educi needucați, oameni care nu dau 10 lei pe o carte tot anul! Cu de-a sila și tot se uitau dacă vorbeam și cu doamna să le „recomande”.
Idioți care cer teme, să aibă copilul ce face, să nu se plictisească acasă! Care înțeleg prin „educație” română și matematică, nu cum să treci pe hol pe lângă un alt copil fără să-l deranjezi cu un gest sau o vorbă.
Și când ai 10% interesați, 10% pentru care nu mai e nimic de făcut, și 80% care se zbat în mocirlă, atunci avem o problemă.
Da, orice muncă trebuie plătită. Însă când vrei să schimbi ceva, începi ca apostolii. Nu începi să te vinzi.
Repet, pe cei needucati nu cred că îi convingi nici gratis, tocmai pentru că nu inteleg importanta educatiei. Nu spun că nu ar te trebui sa ne adresam lor, dimpotrivă, insa sub alta forma. Trebuie sa inteleaga lucrul elementar: cum ar fi de ce e important sa mearga la scoala copiii lor, ca sa le ofere o viata buna.
Pana la urma noi nu stim daca acesti profesori nu au mers prin scoli, la sate si nu am povestit ceea ce vor spune si pe 21 aprilie contra cost. Nu poti condamna un eveniment pentru ca oamenii sunt cunoscuti.
Faptul ca acesti profesori s-au facut remarcati nu poate fi decat un lucru bun, cred eu. Poate sa il cheme oricum pe profesor, daca am auzit lucruri bune despre el, voi plati. Ca sa faci totul gratis, inseamna timp in plus pe care nu il recuperezi. Cu totii au inceput de jos.
De câțiva ani, fac educație vizibilă și totdată îi pun în evidență pe profesorii pe care i-am descoperit. În urmă cu doi ani, am făcut parte din prima generație de profesori Aspire for Teachers și am cunoscut alți 40 de oameni cu care m-am simțit în elementul meu. Am scris 3 articole despre acea experiență, numite ,, Inspirație pentru școală, inspirație pentru viață,, după care am creat un grup pe fb cu acest nume, ,, Inspirație pentru școală,,. Am ales să mă implic ca organizator de ateliere nonformale pentru dascăli, gratuite, prin care să ne interconectăm și să devenim vizibili. Au venit Claudia Badiu și Claudia Chiru. Organizez altul cu utilizarea tehnologiei la clasă. Am descoperit oameni extraordinari, pasionați de ceea ce fac, cu dragoste pentru copii, oameni cu reputație solidă și iubiți în cercuri mici, altfel necunoscuți lumii. E o dorință de schimbare și în rândul cadrelor didactice care ar trebui să fie valorificată. Dacă părinții și societatea civilă vor ști să folosească acest moment, avem șanse. Însă, e necesară schimbarea mai profundă: 6% din PIB nu reprezintă un moft, ar garanta angajarea de personal, creșterea salariilor, îmbunătățirea bazei materiale ș.a. Statutul personalului didactic trebuie adus la zi, stipulate măsuri care să-i apere demnitatea și integritatea fizică. Pe de altă parte, lumea în cancelarie e sătulă de vorbe, de jigniri, de știri. Ce e de făcut?
Să fim împreună. Cu respect reciproc.